Umberto Eco - Limitele interpretarii

160 MUNCA INTERPRETARII
Mai degrab6, trebuie sA ne ocupdm de oricare Pretendent care l-ar
declara pe Oa identic (sau substituibil) cu Ob - chiar dac6, fireqte,
Pretendentul poate si coincid[ cu B.
Oricum, nici chiar frauda Pretendentului nu e indispensabild, dat
fiind c[ eI poate si creadh cu onestitate in identitatea pe care o
afirmd.
De aceea o contrafacere e intotdeauna ca atare numai pentru un
observator extern - Judec[torul - care, Etiind ch Oa gi Ob sunt
doud obiecte diferite, inlelege ci Pretendentul, fie din rdutate, fie
cu bunh-credinld, a fdcut o Fals[ Identificare.
Dupi cdte se presupune, Constitutum Constantini (poate falsul
cel mai celebru din istoria Occidentului) a fost produs inilial nu ca
un document fals, ci ca exercitiu retoric. Abia in secolele urm[toare
a fost luat in serios de c[tre suslindtorii inocenli sau frauduloqi ai
Bisericii Romane (De Leo, 1974). Deqi nu era de la inceput o contrafacere,
a devenit astfel dupd aceea, apoi a fost contestat de c[tre Valla.
Deci un lucru nu e un fals din cauza proprietdlilor sale interne,
ci in virtutea unei pretenlii de identitcrfe. Astfel, contrafacerile sunt
inainte de toate o problem5. pragmaticS.
Fireste, Judecdtorul, Pretendentul qi ambii Autori sunt roluri
abstracte, sau actanli, qi se poate intAmpla ca acelagi individ s6-i
intruchipeze pe toli in timpuri diferite. De exemplu, pictorul X produce
ca autor A un obiect Oa, apoi igi copiazi prima oper5, producAnd
un al doilea obiect Ob, qi pretinde cd obiectul Ob este obiectul Oo.
Mai tArziu, X iqi mdrturiseqte frauda si, procedAnd ca Judec[tor aI
contrafacerii, demonstreazb. ci obiectul Oa era pictura originald.
3.4.4. Pragmatica falsei identificS.ri
Va trebui sd excludem dintr-o tipologie a identificirii false cazurile
urmdtoare:
(i) Pseudonimie. A utiliza un pseudonim inseamni a minli (verbal)
in legdturd cu autorul unei anumite opere, nu a sugera identitatea
dintre doud opere. Pseudonimia e diferit[ de identificarea pseudoepigrafic[
(cf, secliunea 3.4.4.3), in care Pretendentul atribuie o operi
datl, Ob, unui autor celebru din punct de vedere istoric sau legendar.
(ii) Plagiat. ProducAnd un Ob care copiazd integral sau parlial
un Oa, B intearcd sd ascundd asem5.narea intre doud Obiecte Ei nu
incearcd. si dovedeasci identitatea lor. Cdnd un Pretendent spune
cd cele doui Obiecte sunt asem[nitoare, actioneaz5 ca Judecdtor, qi
o spune nu pentru a inqela pe cineva, ci mai curdnd pentru a dezvdlui
manewa lui B. CAnd B isi face clar5. dependenla de opera lui A,
nu avem plagiat, ci mai degrabi parodie, pastiqd, omagiu, citaliune