Umberto Eco - Limitele interpretarii

176 MUNCA INTERPRETARII
viziunii despre lume a timpului lor, ci, mai degrab[, dacd era,,corect"
sd gdndeqti sb qi scrii in felul acela qi deci daci textul putea fi
atribuit unor autoritdli doctrinare infailibile prin defrnilie.
Toma foloseste repetat termenul authenticus, insi pentru eI (ca
Ei pentru Evul Mediu in general) cuvAntul nu inseamnd ,,original",
ci,,adevirat" . Authenticus denoti valoarea, autoritatea, credibilitatea
unui text, nu originea lui: despre un fragment din De Causis se
spune ,,ideo in hac materia non est authenticus" (Scriptum super
iibrot Sententiarum,II, 18.2.2., a. 2). insd motivul este cd aici textul
nu i se potriveEte lui Aristotel.
Cum spune Thurot (1869, 103-104), ,,explicAndu-si textul, glosatorii
nu incearcd sd inleleagi gAndirea autorului lor, ci sd transmiti
insdEi stiinta care se presupunea c[ este conlinutd in ea. Un autor
autentic, cum se spunea pe atunci, nu poate nici s[ greqeascd, nici
si se contrazicl, nici sd urmeze un plan defectuos, nici si fie in
dezacord cu un alt autor autentic".
in schimb, se poate g[si o abordare moderni a formei conlinutului
la Lorenzo Valla, atunci cdnd arati cd un impirat roman cum
este Constantin n-ar fi putut gAndi ceea ce se spunea in Constitutum
(ce-i fusese atribuit in mod fals).
in chip aseminitor, argumentul lui Isaac Casaubon impotriva
antichitdlii lui Corpus Hermeticum este ci, dacd in aceste texte se
gdseau niEte ecouri ale ideilor creqtine, atunci ele erau scrise in
primele secole ale erei noastre.
Oricum, chiar Ei astdzi, criterii de felul acesta (fre ele qi bazate
pe o cunoaqtere adecvat[ a viziunilor despre lume dominante in
diverse perioade istorice) depind in mare mdsurd de presupuneri Ei
de abduclii ce sunt deschise contestirii.
3.4.6.4. Probe cu ajutorul faptelor exterioare (referent)
Potrivit acestui criteriu, un document e un fals dacb faptele exterioare
pe care le red[ nu puteau fi cunoscute in timpul producerii lui.
Pentru a aplica acest criteriu e necesar s[ posezi o cunoaEtere istoricd
adecvat[, dar trebuie sd se admitd Ei faptu^l ci nu e plauzibil ca
presupusul autor antic s[ aibd darul profeliei. Inainte de Casaubon,
Ficino si Pico della Mirandola citiserl Corpus Hermeticum violdnd
acest principiu: ei considerau de inspiralie divin[ scrierile hermetice
deoarece,,anticipau" unele conceplii creEtine.
In EvuI Mediu, unii adversari ai Donaliei lui Constantin incearcd
s[ reconstituie faptele ce resping textul ca apocrif deoarece contrazice
ceea ce qtiu ei despre trecut. Intr-o scrisoare cdtre Frederic Barbarossa
din 1152, Wezel, un discipol al lui Arnaldo da Brescia, argumenteazi
c[ Donalia este un mendacium intrucAt contrazice mdrturii din epocd
potrivit cdrora Constantin ar fi fost botezat in alte imprejurdri qi
intr-un alt moment.