Umberto Eco - Limitele interpretarii

ASPECTE ALE SEMIOZEI HERMETICE
2.1.7. Moqtenirea hermetismului azi
f. in paragrafele precedente am incercat si reconstitui un model
forte de semiozi hermetic5. intrebarea legitimd e care ar fi raportul
dintre acest model qi actualele teorii ale interpretdrii textuale. Eu
consider c6 astdzi multe teorii Ei practici ,,reader-oriented" sunt intr-un
fel $ebitoare tradiliei hermetice.
Intr-o operi a sa extrem de discutabild din cauza entuziasmului
frdeist ce o anim[, insl nu lipsiti de argument[ri seducdtoare, Gilbert
Durand (1979) vede intreaga gAndire contemporani in opozilie cu
paradigma qtiinlifici pozitivistd qi mecanicist[, strdbituti de suflul
vivificator al lui Hermes, iar lista fiIialiilor pe care el le identifrcd
dd oarecum de gdndit: Spengler, Dilthey, Scheler, Nietzsche, Husserl,
Ker6nyi, Planck, Pauli, Oppenheimer, Einstein, Bachelard, Sorokin,
L6vi-Strauss, Foucault, Derrida, Barthes, Todorov, Chomsky, Greimas,
Deleuze...
Ne simlim ispitili si zicem ,,prea multi dirnicie". AEa cum nu
vom stabili un raport direct intre stalinism Ei epicureism pentru
simplul fapt cd e vorba de doui conceptii filozofice materialiste (chiar
dacd nu putem uita acel inel de legdturi care a fost tAndrul Marx),
tot aqa onorurile pe care Durand le face noului climat hermetic ne
pun in dificultate cAnd e si identificim niqte trisituri comune intre
Nietzsche qi Chomsky.
TotuEi, nu putem nici sd ignordm faptul cd de o explicitd inspiralie
hermetic[ sunt, spre exemplu, paginile din Harold Bloom (1975)
despre interpretare ca misreading qi misprision - unde Bloom insuEi
iqi pldteqte tributul fald de tradilia cabalisti. In mod la fel de explicit,
un cercetitor considerat printre precursorii lui ,,Yale Deconstruction",
Geoffrey Hartman, trece in revisti tradilia interpretdrilor talmudice
(Hartman qi Budick, 1986).
2. Referirile explicite sunt, dupd toate acestea, cel mai pulin interesante,
tocmai pentru ci sunt date la iveald in chip lucid Ei critic.
Mai degrabd, dacd am voi s[ tentim un model abstract de cititor
care ,,ciocdneste" sever textul (cum spune Rorty) pentru a face sd
prevaleze irutentio lectoris, am fi tentali si ne intoarcem la caracteristicile
semiozei hermetice trasate in paragrafele precedente Ei si
gisim in ele toate presupoziliile pentru o mistici a interpretdrii
ilimitate. Acest cititor ar accepta implicit cd:
a) un teit e un univers deschis in care interpretul poate descoperi
infrnite conexiuni;
b) limbajul nu serveqte la a descoperi o semnificalie unic[ qi preexistentd
(ca intenlie a autorului); sau, altfel spus, datoria unui discurs
interpretativ este s[ arate cd singurul lucru de care se poate vorbi
e coincidenla opuselor;