Umberto Eco - Limitele interpretarii

1.4. Lector semantic 9i lector critic
inainte d.e a intra in subiect trebuie si limuresc ins6 o distinclie,
cate ar trebui si rezulte din scrierile mele anterioare, dar care ar
trebui totuEi delimitatd cu mai mare precizie. Tlebuie s[ distingem
intre interpretarea semanticd, si interpretatea criticd. (sau, daca se
preferi, inlre interpretarea semiozicd, Ei interpretarea semioticd).
Interpretarea semanticd, sau semiozici este rezultatul procesului
prin care destinatarul, aflat in fala manifestirii lineare a textului,
o umple cu semnificat. Interpretarea critic[ sau semiotica este, in
schimb, aceea prin care se incearci s6 se explice din ce raliuni
structurale textul poate produce acele interpretiri semantice (sau
altele alternative).
un text poate fi interpretat atat semantic, cat Ei critic, dar numai
unele texte (in general cele cu funclie estetici) previd ambele tipuri
de interpretare. Dacl eu spunplsica e pe couor cuiva care md intreabi
unde este pisica, prevdd numai o interpretare semanticd' Daci cel
.u o .prrn" e Searle, care vrea sd atragi atenlia asupra naturii
ambigue a acelui enun!, prevede gi o interpretare criticS'
oeci a spune c6 fiecare text prevede un cititor model inseamni
a spune c6 in teorie, iar in unele cazuri chiar explicit, el prevede de
fapi doi: cititorul model ingenuu (semantic) gi cititorul model critic.
Cind Agatha Christie povestegte in Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd?
prin intermediul vocii unui narator care pan6 la urmi se descoperd
, fi asasinul, ea incearca mai intdi si-l determine pe cititorul
ingenuu "hiu, s6-i suspecteze pe allii, dar cdnd Ia sfarqit naratorul ne
in"ita s[-i recitim textul ca s[ descoperim c[, in fond, el nu-qi ascunsese
delictul, numai ci cititorul ingenuu nu fusese atent Ia cuvintele
Iui, in acest caz autoarea iI invitd pe cititorul critic si admire abilitatea
cu care textul l-a indus in eroare pe cititorul ingenuu (un
procedeu nt foarte diferit avem qi in nuvela lui Allais analizat[ in
Lector in fabula).
Aq dori sd-mi indrept acum refleclia asupra unor observalii ale
lui Richard Rorty (1982) cAnd spune c[ in secolul nostru exista persoane
care scriu ca gi cum n-ar exista altceva decat texte Ei deosebeqte
dou[ tipuri de texiualism. Primul e al celor care nu se ocupi de