Umberto Eco - Limitele interpretarii

22O
CONDITIILE INTERPRETARII
ipoteza unei legi generale (iar acesta pare a fr cazul tuturor descoperirilor
qtiinlifice), in timp ce a doua pleaci de la unul sau mai
multe fapte particulare surprinzdtoare si ajunge Ia ipoteza unui alt
fapt particular, care se presupune a fi cauza celui sau celor dintAi
(acesta pare a fi cazul anchetei criminalistice). in exemplul precedent,
fosilele sunt cazul unei legi generale sau efectul unei cauze particulare
bizare (care, de fapt, s-ar putea defini ca o violare a normelor
in vigoare)?
Am putea spune cd primul tip de abduclie priveEte tatura uniuersurilor,
in timp ce al doilea priveEte natura textelor.
Prin termenul ,,univers" definesc, intuitiv, lumile ale cbror legi
oamenii de qtiinld obiEnuiesc sd le explice, iar prin termenul ,,text"
inleleg o serie coerentd de propozilii, legate intre ele de un topic
sau de o temi comune @f. Eco, 1979). In acest sens, Ei secvenla de
evenimente pe care o cerceteazi un detectiv poate fi definitd ca text:
nu numai pentru cd poate fi redusi la o secvenld de propozilii (o
povestire polilistd sau raportul oficial al unei anchete reale nu sunt
altceva), ci Ei pentru cd textele verbale sau picturale, aqa cum sunt
cazurile de crimi, presupun, pentru a fi recunoscute ca unitS.ti coerente
gi autoexplicative, o,,reguli idiolectali", un cod al lor propriu,
o explicatie care si opereze prin Ei induntrul lor si care si nu poatd
si fie transportatb in alte texte.
Aceasti distinclie ins6 este prea pulin convingdtoare. DacS abduclia
este un principiu general care reglementeaz1, intreaga cunoaqtere
umani, nu ar trebui s5. existe diferenle substanliale intre aceste
doui tipuri de abductie. Pentru a explica un text folosim adesea
reguli intertextuale: nu numai reguli de gen in textele literare, ci
si norme comune, endoxa retorici (ca qi regula ,,cherchez la femme"
in cazul unei crime). In mod analog, pentru a explica universurile,
recurgem adesea Ia legi care funclioneazl, doar pentru portiuni specifice
unui singur univers, fdrd a ft ad hoc: a se vedea cazul principiului
complementaritdlii in fizic5.
Cred ci putem face ca mecanismul general al abducliei s[ devini
mai clar numai dacd acceptdm si tratim universurile ca qi cum ar
fi texte, iar textele ca gi cum ar fr universuri. Din aceastd perspectiv[,
diferenla dintre tipurile de abduclie dispare. Atunci cAnd un
fapt unic este considerat ipotezd explicativd a unui alt fapt unic,
primul functioneaz[ (in interiorul unui univers textual dat) ca lege
generalS. ce iI explici pe cel de-al doilea. Nu este nevoie sd spunem
cd Ei legile generale, in mdsura in care sunt pasibile de falsifrcare
si se aflb., potential, in conflict cu legi alternative, care ar putea si
explice - la fel de bine - aceleaqi fapte, ar trebui sd fie considerate
fapte de naturd special[ sau modele generale ale anumitor fapte
care determind explicarea faptelor.
Mai mult, in descoperirea Etiinfific[, legile sunt formulate prin
descoperirea mediatd a altor fapte, iar in interpretarea textuald