Umberto Eco - Limitele interpretarii

66 ASPECTE ALE SEMIOZEI HERMETICE
tn spiendida Ars mentorandi, edilia Pforzheim 1502, res memorand,ae
sunt niEte pasaje evanghelice, dar sintaxa expresivi urmeaza
mai mult rugolit" unei heraldici extravagante decat pe acelea ale
logicii sau ale succesiunii cronologice a faptelor. Aranjarea imaginiloi
nu reflecti spalial inqiruirea cronologici a pasajelor evanghelice.
CAt despre raportul dintre imagini qires, pentru a aminti de,,mulier
deprehensa in adulterio" se reprezintd o pereche imbr6liEat6, in timp
ce pentru ,,de ceco a nativitate" e pus un ochi c[scat, iar pentru
invierea Iut Lazdr gdsim o hArci, deci avem fre dou[ reprezentiri
prin opusele lor, fie intr-un caz avenrr,,dup[" pentru,,inainte", iar in
ut aoii"u avem ,,inainte" pentru ,,dupi". insd mai incolo, Magdalena
la picioarele lui Isus este amintiti metonimic printr-un vas'
llii) Arr"- sisteme in care existi motivare atAt semantic[, cdt Ei
sintacticd. AE spune c[ acesta era cazul mnemotehnicii rosselliene,
in care corelaliile imagini-lucruri erau motivate (fie Ei intr-un mod
discutabil), iar sistemul locurilor putea fi ales $upd
plac, insd aqa
incat s[ fie izomorf cu universul de memorat. In acest sens, eI nu
era arbitrar. Era conuenlional, dar motiuat. Ag spune cd aceasta se
intampli Ei cu taxonomiile qtiinlifrce. ci un anumit animal se cheami
fetis citui e, desigur, ceva convenlional, dar nu e arbitrar, dat frind
ci numele fetis e motivat de aqezarea pe care o primeEte el in arborele
(in sintaxa) clasificirii zoologice. Aici avem o omologie intre
sintaxa expresivd si ordinea evolufiei, care determind un minim de
motivare semantici: nu numai atAt, dar intrucAt e felis, pisica e
pariped,, iar acest termen, fie qi numai convenlional, inlocuiegte din
raliuni etimologice motivate o anumiti descriere in ce priveqte conformalia
membrelor acestui subordin de mamifere organizat de c[tre
conlinut1.
Ar rimAne, in fine, sistemele in care avem pur izomorfrsm intre
sintaxa expresiei qi sintaxa conlinutului, iar semantica este vidi,
sau disponibil6, intrucdt e reprezentati de variabile expresive alese
cu totul arbitrar si care pot fi inl[nluite dupd plac. Aceste sisteme
nu pot avea funclie mnemotehnic[ pentru ci nu produc reminiscenla
unui conlinut deja cunoscut, ci genereazi prin calcul un conlinut
izomorf cu rezultatul expresiv. s-ar putea spune c6 ele au o genealogie
a lor, specifici, ce porneqte de la Analiticele prime qi, prin
stoici, ajunge pan6 la logica gi algebra modern[. Dar qi in aceast5
privin!tr am fost invalali ci nu e prudent s5 ignordm raporturile
dintt"'aceste solulii Ei disculiile despre Artes magnae, adich raporturile
cu istoria enciclopediilor mnemotehnice.
1. Am putea, in sfdrqit, s5 lu6m in considerare sisteme in care asistam }a o totalS
arbiiraritate, semanticd gi sintactici totodatd, firi ca prin aceasta sistemul sd
inceteze de a apdrea bine structurat din punct de vedere formal. Probabil ci unele
sisteme, ca de exemplu pasigrafia lui Demaimie:ux (Pasigraphie et pasilalie,
Paris, 1801), datoresc acestui fapt uitarea in care au cdztt'