Umberto Eco - Limitele interpretarii

278 CONDITIILE INTERPRETARII
de ceea ce am numit putere pozilionald. Presupoziliile existenliale
au puterea de a impune obiectele lor de referinli ca existente, indiferent
dacd se stie sau nu dinainte despre existenta lor. insugi ocfzzl
mentionS.rii lor creeazd propensiunea existentialS.
Puterea pozilionali a presupoziliilor existentiale nu este legatd
de descrierea semanticd sau de convenlia de semnificat, asa cum se
intAmpla cu termenii-p, ci, mai degrab5., este legatd de structura
interaclionald pragmaticS. a actului comunicativ. Putem explica aceastb.
structurd fie prin notiunea de ,,principiu al cooper5.rii" (Grice, lgGT),
fie prin aceea de ,,contract fiduciar" (Greimas si Courtds, lgZg-1936).
Contractul fiduciar stabileEte intre participanli un raport in care se
accept5. adevirul a ceea ce se spune in discurs. Pe baza acestei
convenfii, afrrmaliile lui E sunt acceptate ca frind adevdrate de D,
cu conditia sd nu existe vreo probd serioasS. care sd demonstreze
contrariul.
Deoarece contractul fiduciar poate fi vb.zut ca insisi baza comunic5.rii,
deci ca o condilie care face posibil schimbul comunicativ, acesta
nu este departe de notiunea de ,,principiu de cooperare" si mai ales
de cea mai inaltd dintre ,,calitdt|" (,,fii sincer"). A presupune sinceritatea
altcuiva inseamnS" a-i accepta cuvintele ca fiind adevd.rate;
dar ,,adevdrul" unei descrieri defrnite sau al unui nume propriu std
tocmai in faptul c6, fiind o descriere, poate fi satisfdcuti de un obiect
al lumii reale. Putem deci enunla doud reguli pragmatice:
1. Dacd. asez5"m o descriere defrnitl sau un nume propriu intr-un
enunt, o facem pentru ce vrem sd ne referim la un anumit
individ, care apartine unei anumite lumi.
2. In general, lumea de referinld este lumea reald.. Dacd. nu este
aEa, trebuie furnizate indicalii textuale particulare.
Aceste reguli pragmatice pot descrie puterea pozilionald a presupozitlilor
existentiale si, de asemenea, pot explica ,,munca de cooperare,'
care, in unele cazuri, este necesarS. pentru a identifica obiectul. Ceea
ce s-a spus se poate aplica atAt enunlurilor negate, cAt gi celor
non-negate, ca
(28) Regele Franlei este chel.
(29) P"*"1" Frantei nu este chel.
in ambele cazuri, a accepta enuntul ca ad,eud,rat inseamnd a accepta
descrierea ca ,,adevdrat[", qi anume ch poate fi satisfdcufd. Negalia
nu qtirbeEte existenla, deoarece descrierea prezinti referentul ca pe
cineva despre care se va face o predicalie principald, independent
de prezenta sau absenta unui ruu in interiorul acestei predicalii.
Aceastd ,,munc5" de cooperare" este desfisuratd de amAndoi interlocutorii.
CAnd referenta devine problematicS. sau dificili, se verific[