Umberto Eco - Limitele interpretarii

86 ASPECTE ALE SEMIOZEI HERMETICE
Pentru a construi cu orice pre! arhetipul de negisit, nu rareori
semioza hermeticd, drept probd pentru propria-i ipotez6,, folosegte date
nedocumentate, mhrtrrii imprecise, fondate pe ,,se spune". Artificiu
care nu e simlit ca nelegitim intr-un cadru mistic unde orice zvon
tradilional e luat in seamd. ca un document in reguli.
Un caz tipic de c[utare patetici a arhetipului de negisit il aflim
in multe dintre interpretdrile ezoterice ale lui Dante.
2.4.3. Paradigma inviluirii
Imediat ce un text devine ,,sacru" pentru o anume cultur6, se declanseazS
in legdtur[ cu el jocul lecturii suspicioase qi, prin urmare, aI
unei interpretiri neindoielnic excesive. S-a mai intAmplat acest lucru,
odatd cu alegorismul clasic, in cazul textelor homerice, apoi nu putea
sd nu se intdmple in perioada patristicd si scolasticd qi cu Sfintele
Scripturi, gi s-a intAmplat si in cultura ebraici, odati cu interpretarea
talmudici. Ins[ cu un text sacru nu-!i poti permite multe
licente, pentru ci existd in genere o autoritate Ei o tradilie religioasd
care-si revendic[ cheile propriei interpretS"ri. De exemplu, cultura
medievald nu a fdcut altceva decAt si incurajeze efortul unei interpretiri
infinite in timp, insi limitate in opliunile ei. Dacd ceya caracteriza
teoria medieval5 a celor patru sensuri, era faptul cd sensurile
Scripturilor (iar pentru Dante qi ale poeziei profane) erau patru,
ins[ (i) aceste sensuri trebuiau si fie identificate dupb reguli foarte
precise qi (ii) aceste sensuri, cu toate ce erau ascunse in suprafata
literal[, nu erau deloc secrete, dimpotrivd - pentru cei care stiau
cum s5. citeasci textul corect -, trebuiau si fie evidente. $i chiar
daci nu pdreau evidente la prima privire, era sarcina tradiliei exegetice
(in cazul Bibliei) sau a poetului (in cazul operei sale) sd ofere
cheile necesare. Este lucrul pe care-l face Dante in Conuiuio si in
alte scrieri, cum ar fi Epistola a XIII-lea1.
Aceasti pozilie fald de textele sacre (in sensul literal al termenului)
s-a transmis totugi, in form[ secularizatb,, falh de textele
devenite metaforic sacre din caaza destinului lor critic norocos (gi,
fie-ne permis sd bdnuim, Ei din cauza unor calitdli de polisemie
poeticd ale lor). Aga s-a intAmplat, cel pulin pentru medievali, cu
Virgiliu2, s-a intAmplat in Franla, cu Rabelais3; se intAmpli la limita
1. Am mai spus (Eco, 1985) cd faptul de a fi considerati de unii nelegitimb. nu
rSpegte nimic din valoarea teoriei pe care o enuntd qi a practicii interpretirii
pe care o instaureazd, ambele fiind in perfect acord cu gdndirea medievalS.
2. Cf, Domenico Comparetti,Virgilio nel Medioeuo, Florenta, Nuova Italia, ed. a II-a,
1955.
3.Cf.,deexemplu,L.Merigot,,,Rabelaisetl'alchimie",Cahiersd'HermDs,l,1947;
Paul Naudon, Rabelais Franc-Maqon, Paris, Dervy, 1954.