Umberto Eco - Limitele interpretarii

256 CONDITIILE INTERPRETAN,II
(viii) Propozilii subordonate temporal'. inainte ca Giouanni sd fi sosit,
petrecerea se terminase presupune c5. Giovanni a sosit.
(ix) Propozilii relative ,,non-restrictive": Omul care locuiegte la uga
de uldturi este tatd,I tdu presupune c5. un om locuieqte la uEa
de al6turi.
Acestea sunt fenomene definite de teoria lingvisticd drept presupo-
3-
zilii tipice. In orice caz, un acord absolut asupra acestei liste nu
exist6; anumite cazuri sunt excluse de unii autori, iar altele sunt
addugate. Din cauza naturii neomogene a acestor fenomene, pare a
fi indreptdlitb contestarea unei noliuni rigide de presupozifie, considerAnd-o
mai curAnd un artifrciu al teoriei lingvistice (Dinsmore,
1981a) decAt o caracteristicd specifici expresiilor lingvistice.
4.4.1.2. Sentanticd, ;i pragmaticd.
Exist[ o teorie semantic[ (verifuncfionald) a presupoziliilor care se
ocupd de condiliile logice in funclie de care o presupozilie poate fi
introdusd intr-un enun! adevirat. Aqa cum vom vedea din analiza
cAtorva exemple, ipoteza verifunctionalS. reuseste si dea socoteali
de fenomene lingvistice care apar foarte rar in vorbirea obisnuiti,
deoarece sunt reprezentate de fraze pe care, de obicei, lumea normal5.
nu le pronun!5 Ei care circul[ numai in cirlile de lingvistici qi de
filozofra limbajului. Aceste fraze sunt manifestdri ale acelui limbaj
ciudat de laborator numit ,,exemplez5", in care personaje absurde,
instabile mental si dezinformate cultural afirmd cd actualul rege al
Franlei este chel, iar sotul Luciei este burlac. Pe de altd parte, o
astfel de ipotez6, nu reuseste sd dea socoteald de alte fenomene ce
se verificd. in cursul unei interacliuni normale intre vorbitorii care
folosesc un limbaj natural.
Din punct de vedere pragmatic sunt folosite doud concepte fundamentale:
pe de o parte, condiliile de succes care controleazS. intrebuintarea
expresiilor (qi, in consecinld, caracterul apropriat pragmatic
al enunfurilor); pe de altd parte, cunoasterea reciprocb a participanlilor
la procesul comunicativ. Sd numim aceastd pereche idealS de
subiecli cooperanli Emitent gi Destinatar (de acum inainte, E qi D).
Abordarea pragmaticl pare a fi mai aproape de natura activit[lii
presupozitionale proprie comunicirii in limbaj natural Totuqi, no!iunea
de condilie de succes nu este adecvatS. pentru a exprima pe
deplin raportul dintre unitatea lexicalS Ei inserlia textuali. Mai
mult, cAnd presupozitia este descrisd ca frind dependentd de cunoqtinlele
Ei credinlele lui E, de credinlele pe care E le atribuie lui D
gi de acordul dintre E qi D privind ansamblul credintelor si afirmaliilor
de bazi, abordarea pragmaticd poate spune ce se intAmplS.,
dar nu Ei de ce se intAmpli.