Umberto Eco - Limitele interpretarii

ASPECTE ALE SEMIOZEI HERMETICE
auzind cum i se spune ,,Domnule, dumneata eqti ho!, crede-m[!,',
reactioneazi replicAnd: ,,Ce inlelegi prin "crede-m5"o? Poate vrei sd
insinuezi c5" sunt neincrezdtor?" (Cf., in general, studiile cuprinse in
Pozzato, 1989).
E de ajuns sd risfoim studiile dantesti ale lui De Sanctis pentru
a vedea cl el nu pierde ocazia de a depiange interpretdrile inacceptabile
ale lui Rossetti sau Aroux. Despre Rossetti afirma cd credinta
acestuia deriva din faptul ce era un carbonar obiqnuit s5. se giseascd
in fala unor simboluri qi cS de aceea il interpreta pe Dante ca si
cum ar fi vorbit limba aceleiasi secte din care mai apoi avea sd ia
nastere miqcarea carbonari. $i comenta necrutitor: ,,Asa ci ne rdmAn
de la el sapte sau opt volume pe care nimeni nu le-a citit Ei, o declar
deschis, nici m5,car eu nu le-am citit"1.
S[ examindm un caz concret in care Rossetti revine asupra unei
teme indrdgite de iubitorii sensurilor inviluite: aceea cd in textul
dantesc sunt reprezentate unele simboluri Ei practici liturgice tipice
traditiei masonice si rozacruceene2. E un argument interesant care
se izbeste de o difrcultate istorico-frlologicd: in timp ce existd documente
ce atestd aparilia ideii rozacruceene la inceputul secolului
aI XVII-lea, iar aparilia primelor loji de masonerie simbolici Ia inceputul
secolului aI XVIII-lea, nu existi niciunul - cel pu{in, acceptat
de cdrturarii serioqi - care si certifice anterioritatea acestor idei qi/
sau organizalii3. DimpotrivS., existd documente acceptabile care atesti
cum diferite loji gi societili de diverse tendinte, in secolele al XVIII-lea
gi al XIX-lea, gi-au ales rituri si simboluri care si poatd si le demonstreze
descenden!arozacruceand gi templieria. Pe de altd parte, orice
organizatie care-si afirmi propria descendent[ dintr-o tradilie precedentd
iEi alege drept embleme proprii pe cele ale tradiliei din care
se revendici (a se vedea alegerea fasciei lictorilor de cdtre partidul
fascist, ca semn al intenliei proprii de a se considera moqtenitorul
romanit6lii). Aceste opliuni sunt o probi evidentd a tendinlelor grupului,
qi nu a filialiei lui directe.
2.
,,Gabriele Rossetti", in Mazzini e la scuola democratica, Torino, Einaudi, 1951.
Diferitele atacuri impotriva lui Rossetti, Aroux etc. se gisescpassiminLezioni
e saggi su Dante, Torino, Einaudi, 1955.
La Beatrice di Dante, Ragionamento nono e ultimo, Parte I, Art. II (pp. EIg-E2b)
din edilia Roma, Atanor, 1982.
Pentru polemica rozacruceand si originile masoneriei, a se vedea urmitoarele
texte pe care le recomand ca acceptabile (orice text care poarth in titlu o referire
la rozacrirceeni e suspect, deoarece de obicei e scris nu de istorici, ci de adepli):
Paul Arnold, Storia dei Rosa-Croce, Milano, Bompiani, 198g, Frances Yates,
L'illuminismo dei Rosa-Croce, Torino, Einaudi, 1972; Enrico de Mas, L'attesa
del secolo aureo,Firenze, Olschki, 1982; Roland Edighoffer, ,R ose-Croix et soci1td
iddale selon J.V. Andreae,2 vol., Neuilly-sur-Seine, Arma Artis, 1982.
Cl, spre exemplu, Ren6 Le Forestier, La Franc-Maqonnerie templid.re et occultiste
au XVIil" et au XIX sidcle, 2 vol., Paris, Table d'Emeraude. 1987.