Umberto Eco - Limitele interpretarii

3O2
CONDITIILE INTERPRETARII
in plus (in sensul lui Peirce) inseamnS. c5, datoritd trecerii de la un
interpretant Ia altul, semnul capiti mereu mai multe determindri,
atAt extensional, cAt qi intensional. inaintdnd in semioza nelimitati,
interpretarea se apropie, chiar dacd asimptotic, de interpretantul
logic final, iar la un anumit nivel al procesului interpretativ dobAndim
o cunoastere mai mare a continutului representamen-ului de la
care a pornit lanlul interpretativ.
De fapt, stim ceva mai mult despre un semn deoarece il interpret5m
,,in some respect or capacity" (CP, 2.228). IJn semn contine sau
sugereazd ansamblul consecintelor sale ilative cele mai indepirtate.
Totuqi, a le cunoaEte pe toate este o simplS posibilitate semioticd ce
se poate actualiza numai in cadrul unui anumit context sau sub un
anumit aspect. Semioza este virtual nelimitatd, dar scopurile noastre
cognitive organizeazS", incadreazd si reduc aceastd serie nedeterminati
si infinitd de posibilitdli. in cursul unui proces semiozic ne
intereseazS. sd -stim numai ceea ce este relevant in funclie de un
anumit uniuers al discursului: ,,There is no greater nor more frequent
mistake in practical logic than to suppose that things which resemble
one another .trongly in some respects are any the more likely
for that to be alike in others"(CP, 2.634).
Deriva hermeticd, in schimb, ar putea fr definitd ca un caz de neoplasm
conotatir,-. Nu vreau sd discut aici dac[ putem considera conotatia
un efect contextual sau dacS e.ste, mai curAnd, de naturd
sistematicd (cf, Bonfantini, i9E7). ?oi,rsr. iil ar;Ardoud cazurile, fenomenul
conotatiei poate fr reprezentat de diagrama sugeratd de Hjelmslev
qi difuzati de Barthes:
E
E
c
c
Diagrama care urmeazb. ar vrea
conotativi" de tip canceros:
sd ofere o idee despre creEterea
c
E
E
E
c
c
unde, la un moment dat, o simpli asociatie foneticd (Expresie cu
Expresie) deschide un nou lant pseudoconotativ, in care Conlinutul
noului semn nu mai depinde de Conlinutul celui dintAi.
Astfel, asist5.m la un fenomen de derivd, analog cu cel care se
verifrcd intr-un lan! de asemdniri in familie (cf Bambrough, 1961).