Umberto Eco - Limitele interpretarii

4.2. Coarne, copite, pantofr: trei tipuri de abducliel
4.2.I. Coarnele
4.2.1.I. Aristotel gi rumegdtoarele
in Analitica secund.d. (II, 98, 15 gi urm.), Aristotel, tratAnd problema
tipului de diviziune cerut de formularea unei definilii corecte, dd un
exemplu singular:
Acum insd vorbim baz6.ndu-ne pe numele tradilionale: totugi, nu trebuie
s5. le considerdm doar pe acestea, ci trebuie sd vedem dacd existS. vreo
altd determinare comund, iar in caz aftrmativ, ar trebui sd o acceptbm,
observAnd in continuare de la ce fel de obiecte decurge o astfel de determinare
gi ce noliuni decurg din ea. De exemplu, de la animalele cu coarne
decurge posesia unui al treilea stomac si dantura limitatd Ia un singur
maxilar. CAnd aceste lucruri se cunosc, trebuie, pe de altd parte, sd avem
in vedere de unde vine posesia coarnelor.
A defini un anumit item, pentru Aristotel, inseamn5 a furniza
genul qi diferenfa specificd.: genul Ei diferenla delimiteazd specia.
Definitia este diferitd de silogism: ,,Cel care defineqte nu demonstreazd.
existenla definitului (definiendum)" (Analitica secundd, II,
92b 20), deoarece o definilie spune ce este un obiect qi nu cd el este.
TotuEi, a afirma ci ceva este un obiect inseamnS. a spune si de ce
acesta este, inseamnd deci a cunoaqte cauza existentei sale (Anolitica
secundd,II, 93a 4). Aceastd cavze va fi termenul mediu in deduc,tia
succesiv5., capabil5 s[ infereze existenta obiectului definit (Analitica
secundd, II, 93a 5 qi urm.).
Sd presupunem cd o specie datd S poate fi definit[ ca M (unde
M este o defrnilie in termeni de gen qi diferenli specificd). Atunci
1. Acest capitol (care reelaboreazi doud studii precedente:,,I1 cane e il cavallo: un
testo visivo e alcuni equivoci verbali", VS 25, 1980; gi,,Guessing: FromAristotel
to Sherlock Holmes", yS 30, 1981) a apirut deja in italiand in Il segno dei tre
sub ingrijirea lui U. Eco Ei T.A. Sebeok, Bompiani, Milano, 1983. Este republicat
aici deoarece oferd cdteva premise teoretice pentru conceptul de interpretare.