Umberto Eco - Limitele interpretarii

23O
CONDITIILE INTERPRETARII
tocmai ceea ce nu-l intereseazd pe Zadig: sd Etie cAli centimetri de
ap[ curg pe sub un pod qi cum s[ facd porlelan din cioburi de
sticld.
ConsacrAndu-se numai studiului naturii, Zadig ar trebui si aleagd
cea de-a doua alternativd. Ar putea s5 rdspundd: ,,1n concordanld
cu lumea ipotezelor mele, cred cd un cal qi un cdine au trecut pe
aici - dar nu gtiu dac| ei sunt sau nu identici cu indivizii Ia care
uoi v6. referili".
Zadig incepe cu prima alternativS. Ca un veritabil Sherlock Holmes,
,,blufeazil":,,Cdinele uostru este de fapt o c5!ea, iar calul uostru este
cel mai bun cal de galop din herghelie...". In rolul doctorului Watson,
slujbaqii sunt foarte uimili: ,,E adevS.rat!". Ancheta a fost incununati
de succes. Zadig ar putea fi mdndru de victoria sa. Dar cAnd slujbaqii,
uEor de inleles, consideri sigur faptul cd Zadig qtie unde au
sfArEit animalele lor qi il intreabi unde sunt, Zadig rbspunde cd nu
le-a vilzut Ei nici nu a auzit vreodatd vorbindu-se despre ele. Se
retrage din fala propriei abduclii tocmai cAnd este convins de corectitudinea
ei.
Probabil cd este atdt de mAndru de aptitudinea sa de a construi
lumi textuale, incAt nu vrea sd se angajeze intr-un joc extensional.
Se zbate intre puterea sa imensd de a crea lumi posibile qi succesul
practic. Ar dori sd i se aduci onoruri in calitate de maestru al
abducliei, Ei nu in cea de purtdtor al unor adevdruri empirice. Cu
alte cuvinte: il intereseazd mai mult o teorie a abducliei decdt descoperirea
qtiinlifici. Desigur, nici slujbaEii qi nici judecdtorii nu pot
inlelege acest caz interesant de schizofrenie epistemologicd. $i astfel
este condamnat Zadig ,,pentru a fi negat ch a vdzut ceea ce lfdrd
indoialdl a vilzat". Ce splendid model de dialog intre un om cu intensii
bune qi allii cu extensii limitate.
Zadig nu-qi di seama c5. s-a aflat Ia mAna adversarilor sii cAnd
a acceptat jocul lingvistic al articolelor hotdrite Ei al pronumelor
ca operatori de identitate (in timpul conversaliei cu slujbasii, el se
referd constant la animale prin intermediul pronumelor qi articolelor
cu funclie determinatS, mult mai explicite in textul francez:
,[ea] este o cd!ea... [ea] are urechile foarte lungi... coada ei...
caIul..."). Aceste indicii se refereau (pentru el) la lumea sa posibil5.,
iar pentru slujbaEi la lumea lor ,,real5". Zadig, pradd schizofreniei
sale, nu este destul de abil in a manevra limbajul. Incapabil sd-Ei
asume destinul de Sherlock Holmes, Zadig este inspdimAntat in
fata meta-abducliei.