Umberto Eco - Limitele interpretarii

I:]2
MUNCA INTERPRETARII
corect inleles este chiar asta, si daci e corect inleles este Ei capabil
s[ distingd intre lecturi posibile gi lecturi lunatice.
Prin urmare, un idiolect mai cuprinzltor trebuie si ia locul unuia
mai pulin cuprinzdtor, prin care si justifice qi lecturile limitate pe
care primul le presupunea.
Lecturile Paradisului dantesc date de De Sanctis Ei de Croce nu
puteau avea in vedere anumite texte despre cultura medievala ce
au fost descoperite abia prin anii '40 ai secolului nostru de catre
Edgar de Bruyne. Acum Etim mai multe despre enciclopedia medievali
Ei despre modul de a reacliona al celor din Evul Mediu la o
metafizicl. a luminii. in aceasti privinla putem spune ci lecturile
romantico-idealiste, care vedeau mai multi substanli omeneasci in
Infernul, erau justificate qi continud s[ fie indreptilite pentru o
epoci ce hotirdEte cd emoliile Ei patimile sunt mai omeneEti decAt
perceplia teofaniei qi cd arta e numai intuire a unor astfel de emolii
omeneEti. insd astdzi mai Etim gi cd in Evul Mediu existau patimi
fizice qi teologale, cd pentru enciclopedia medieval5 anumite opozilii
de termeni cromatici trimiteau Ia niEte valori abstracte care aveau
insi pe atunci un profund revers pulsional Ei c[ de aceea este legitimi
Ei o lecturi a Paradisului care si nu-l vadd mai abstract, sau
mai retoric, sau mai doctrinar decdt Infernul. Noi acum qtim despre
strategiile obiective ale textului Diuina comedie mai mult decat
Croce qi decAt De Sanctis si, poate, ceva mai pulin decAt contemporanii
lui Benvenuto da Imola - un motiv in plus ca sd continuim
cercetirile asupra culturii medievale pentru a identifrca noi pertinenle
demne de a fi activate in lumina altor practici de lectur5.
De ce insist atAta asupra datoriei, si spun ,,datorie", de a incerca
s5 identificdm o regulS care s5 justifice mullimea interpret[rilor?
Nanni imi spune Ia p. 175 c[ aE incerca si salvez capra lingvismu-
Iui operei de artd qi, in acelaEi timp, 9i verzele diferitelor pertinenle
la care o reduce cititorul: daci prin caracter lingvistic se inlelege
asertiunea cd trebuie sd. existe o strategie a textului estetic Ei ci
aceast[ strategie trebuie s[ poat[ fi conjecturatd, acuzalia este exactd,
qi mi-o asum ca pe un titlu de glorie. Ce-aE putea s[ fac oare, dat
fiind c[ de o parte am un obiect material, de cealaltd pluralitatea
lecturilor si, din fericire, la mijloc am sisteme de convenlii, coduri
comune, norme intertextuale, care-mi spun cum, in lumina unei anumite
enciclopedii, obiectul acela material poate fi transformat intr-o
serie de interpret[ri? Fird privirea unei culturi ce se adreseazi
operei, zice Nanni, obiectul este purd materie asemiozicd. Sunt de
acord, senliotica n-a spus niciodatd altceva, dar nu numai despre
opera de arti, ci qi despre orice altd expresie, o Etiau pAnd qi stoicii:
pentru barbarul ce nu cunoaqte conventiile lingvistice, semnificantul
e sunet pur.
Din perspectiva unei culturi, spune Nanni, obiectul devine ceea
ce interpretarea respectiv[ il face si devind: de aceea Diuina comedie