Umberto Eco - Limitele interpretarii

218 CONDITIILE INTERPRETARII
Prouenite din acest soc este termenul mediu, acelaqi care opereazd
qi in legea propus[ de urmitorul silogism:
(10) Reguld,
Caz
Rezultat =
Toate boabele de fasole care provin din acest sac sunt
albe.
Aceste boabe de fasole provin din acest sac.
Aceste boabe de fasole sunt albe.
Nu existd nici o diferenld intre ceea ce Peirce numeqte ipotezi
sau abduclie Ei efortul prin care, dupe Aristotel, este formulati o
definifie, spunand ce este un obiect qi explicAnd cu titlu de ipotez[
de ce acesta este aga cum este, prezentAnd astfel toate elementele
in mdsurd. si stabileasc[ o deduclie conform c5.reia, dac[ regula este
corectS, fiecare rezultat va dovedi cd acest obiect esle.
Este interesant si ne intrebdm de ce Aristotel face cAteva observalii
in legdturi cu apagoge care ia in considerare inferenla pe care
o avem ,,cdnd este clar cd primul termen este legat de termenul
mediu, in timp ce nu este clar dacd termenul mediu este legat de
cel de-al treilea termen, el fiind totuqi un fapt credibil" (Analitica
primd II, 69a 20), insd in aparentd nu identifrcil apagoge cu activitatea
de definire. Este adevdrat ci Aristotel considera definilia o
procedurd gtiinlificd, lintind sd exprime un adevdr irefutabil, in care
definiens ar fi deplin interschimbabil cu definierudum; dar, cu toate
acestea, era congtient de faptul cd se pot da mai multe definilii ale
aceluiaEi fenomen, ficAnd referiri la cauze diferite (Analitica secundd
II, 99b), in funclie de tipul de intrebare care se pune, adicd in funclie
de identificarea (sau alegerea) unui fapt cu adevirat mq,i surprinzdtor.
Dacd Aristotel ar fi recunoscut explicit consecintele acestei
accept[ri, caracterul experimental gi abductiv al tuturor definiliilor
i-ar fi apdrut cu claritate.
Peirce, in schimb, nu are nici o indoiald: nu numai cd identifici
abduclia ar apqgoge, dar, mai mult, susline cd abduclia reglementeazE
orice tip de cunoaqtere, inclusiv perceplia (CP, 5.181) si memoria
(CP,2.625).
Este evident cd, pentru Aristotel, a defini faptele surprinzS.toare
(vezi cazul eclipsei si al tunetului) inseamni a stabili o ierarhie de
legituri cauzale prin intermediul unui tip de ipotez6. care poate fi
validati numai atunci cAnd produce un silogism deductiv ce aclionea:,Ft
ca previziune a unor modificiri viitoare.
In lumina observaliilor precedente, este necesar si revedem definilia
peirceti,n6. a abducliei. In CP, 2.623, Peirce spune c6, in timp
ce inductia este inferenla unei reguli de la caz si rezultat, ipoteza
este inferenla cazului de la reguli Ei rezultat. Dupi Thagard (1978)
exist[ o diferenld intre ipotezd ca inferen!,i. la caz si abduclie ca
inferenld la reguld. Ne vom opri asupra acestui aspect in sectiunea
4.2.7.4; dar, deocamdati, este important si subliniem cd adevdrata