Umberto Eco - Limitele interpretarii

310 CONDITIILE INTERPRETARII
se opreasce - mecar pentru pulin timp - in afara lanlului semiozic
in desf[qurare. Este, in acelasi timp, adev[rat ci Ei efectul practic
trebuie si fie descifrat de qi prin semne qi cd acordul dintre membrii
comunitSlii nu poate decAt sd ia forma unui nou lan! de semne; cu
toate acestea, acordul privegte ceva care, oricdt ar interesa semioza,
st6^la originea procesului semiozic.
In termeni textuali, a stabili despre ce vorbeste un text inseamnd
a lua o decizie coerentd, in funclie de lecturile succesive ale textului
pe care le vom face. O decizie de acest tip este o ,,obignuinld condi-
!ional5." (CP, 5.517).
Recunoaqterea unei obiEnuinle ca lege pretinde ceva foarte aproape
de o instanld transcendentali, si anume o comunitate ca garant
intersubiectiv al unei notiuni de adevir non-intuitig non-ingenuu,
realist, dar, in schimb, conjectural. De asemenea, nu am putea in!elege
de ce, datd fiind o serie infiniti de reprezentdri, interpretantul
este ,,another representation to which the torch of truth is handled
along" (CP, 1.339).
Existi o perfecliune autentici a cunoaqterii dupd care ,,realitatea
este constituit6", iar aceastd perfectiune sau perfectibilitate trebuie
si aparlind unei comunfteti (CP,5.356). Ideea unei comunitdli ac!ioneazd.
ca un principiu transcendental dincolo de intenliile individuale
ale interpretului. Acest principiu nu este transcendental in
sensul kantian aI termenului, deoarece nu se manifesti inainte, ci
dupd procesul semiozic; interpretarea nu este produs5. de structura
minlii umane, ci de realitatea construitd de semiozd. in orice caz,
din momentul in care comunitatea este determinatd sd se pund de
acord asupra unei interpret5.ri se creeazd un semnificat care, dacd
nu obiectiv, este cel pu\in intersubiectiu qi este, oricum, privilegiat
in comparalie cu orice altd interpretare obiqnuitd, lipsit[ de consensul
comunitdlii. Rezultatul procesului de cdutare universal5 merge
in direclia unui nucleu de idei comune (CP, 5.407): ,,Faptul cd diferite
persoane care gAndesc sunt de acord asupra unui rezultat comun
nu trebuie considerat numai un fapt brut" (Smith, 1983, 39).
Gdndirea sau opinia care defineste realitatea trebuie deci s5. aparlind
unei comunitdli de experti, iar aceastd comunitate trebuie sd
fie structuratd qi disciplinati linAndu-se cont de principii supra-individuale.
,,The real, then, is what, sooner or later, information and reasoning
would finally result in, and which is therefore independent of the
vagaries of rne and you... Thus, the very origin of the conception of
reality shows that this conception essentially involves the notion of
community" (CP, 5.311). ,,In storming the stronghold of truth one
mounts upon the shoulders of another who has to ordinary apprehension
failed, but has in truth succeeded b1, virtue of the lesson of
his failure" (CP, 7.51).