Umberto Eco - Limitele interpretarii

130 MUNCA INTERPRETARII
a feluritelor lecturi posibile. $i pot sd intervind lecturi care si dezviluie
cd idiclectul presupus este insuficient'
in acest sens, Nanni nu trebuie si se mire c[ eu vorbesc despre
idiolect ca despre ceva ce trebuie gisit, dar care ajunge si fie defrnit
prin nesfarEite aproximiri. ceea ce lui i se pare o contradictie
este mai ales ceea ce se intampld cu teoriile qtiinlifice despre care
vorbeqte Popper, potrivit c[rora: (a) o teorie trebuie sd fie propus6;
(b) teoriile sunt diferite qi sunt in competilie; (c) numirul de teorii
care pot fi adevirate rimAne infinit (L975, trad. it., p. 34). Insi
aceste infinite teorii nu sunt lecturile infinite ale lui Nanni, sunt
descrierile obiectului ca posibilitdli de lecturi, fie qi contrastante
intre ele, Ei de a le putea deosebi pe cele ,,Iunatice".
De fapt, Popper admite cd un enunt ca acesta: e posibil ca in
uiitor sd, i se poatd, da cutare lecturd cutd.rui obiect nu este falsificabil,
chiar dacl nu-i riu sb-l emili. Dar admite cd un enun! (propus
de Russel) ca urmbtorul: eu sunt un ou in cdma,9d, pronunlat de un
Iunatic, poate sd fie falsifrcat. De cdtre ce? Imi inchipui c[ de citre
niqte observalii asupra insului care face enunlul. La fel, argumentez
eu, un enun! ca eu gd,sesc i'n textul cutare pertiruenla cutare poate fi
socotit lunatic pe lsaza unei examindri a textului.
Virgiliu, in Georgicele (III,82), spune cd printre cei mai buni cai
se numdr[ cei de culoare sarhlglauco]. Diclionarul spune ci in limba
IatinS" glaucus insemna albastru, verde-albistrui, alb[strui-cenuqiu.
Aulus Gellius, comentAnd acest text, spune cd in loc de glaucus
Virgiliu ar fi putut folosi gi caerulus, care-i folosit de obicei in^legiturd
cu marea, cu cerul, iar la Juvenal Ei cu pdinea neagri. Il pot
citi oare pe Virgiliu ca Ei cum ar transmite sau ar sugera o viziune
psihedelica a universului sau ar prezenta caii in maniera lui Franz
Marc? in corpusul virgilian mai gdsesc qi alte anomalii cromatice:
flauus, de exemplu, se referi la pdrul Didonei, la frunzele de mdslin,
la apele Tibrului, la marmuri. Un traducdtor aI lui Aulus Gellius
redd acel glaucus al calului ca verzui, in timp ce interprelii lui
Virgiliu sugereazi ci el se referd la un cenuqiu rotat. Iar Virgiliu,
ne spune co-textul, vorbegte despre niEte cai frumoEi, dar normali,
nu despre niqte viziuni LSD.
O explorare mai am[nunliti a corpusului virgilian ar trebui sd-mi
dovedeasci (presupun) cd Virgiliu, in descrierile lui cromatice, nu se
referd niciodatd la niqte porliuni precise ale spectrului, in termeni
de pigmentalie qi de lungimi de undd, ci la perceplii in anumite
condilii de lumind, Ei deci c6 termenii lui cromatici indicd totdeauna
situalii schimbdtoare, r[sfrAngeri, culori pirelnice. E un bun procedeu
de dezautomatizare sau de utilizare ambigud a expresiilor ca
s5 facd mai dificili Ei mai polivalentd manifestarea confinuturilor.
Pebaza conjecturii mele idiolectale, ceea ce qtiu acum nu este modul
in care un cititor ar putea s5 actualizeze sugestiile lui virgiliu. caiul