Umberto Eco - Limitele interpretarii

734 MUNCA INTERPRETARII
o parte, pare ce inclini citre ea, atunci cdnd scrie: ,,Nu poli spune
astdzi daci o interpretare criticd a unei opere de arti e mai adevirati
decAt alta, Iudnd drept criteriu de adevir chiar adevirul - relineli -
necunoscut al operei ca atare" (p. 322). Ins[ apoi introduce in rafale
noliuni precum conjecturd, simbol, profunda necesitate (p. 338) ce
ar lega obiectul artistic de pertinenlele pe care lecturile Ie decupeaz6
in el, legitura profundi dintre ceea ce iese la luminh Ei lucrul din
care ceva iese la luminS, un sens care umbreEte obiectul asemiozic.
dar il legitimeaz[ ca apirut pe baza unei ,,necesit6li poetice" care-i
qi ea la fel de pulin precizatd (p.334). $i aga, incet-incet, dupi ce
a trecut de ![rmurile periculoase, dar cel pulin explicite, ale relativismului
absolut Ei ale derivei pulsionale, Nanni se intoarce, ca pars
construens, Ia o ontologie a operei de artd, unde de o parte st[ capra
lecturilor infinite, iar de cealaltd mai existi, totuqi, salvatd in' extre'
mis, varza. Numai c[ acestei verze nu i se mai poate conjectura vreo
reguld Ei nu se mai poate spune de ce hrinegte capra Ei de ce atunci
cAnd supunem capra unor analize chimice i se gisesc urme de varzir
qi nu de caviar. Yarza lui Nanni n-are nici o regul5, insi cum nimic
nu e pur, are, Etiu si eu?, un flogistic, o uirtus dormitiua, un soi de
uis m.ouendi ce o insufleleEte, insi despre care nu trebuie vorbit. Ce
si mai asudim pe-un prdpddit de vers? ,,Hai si-l uitim mai bine.
qi fdr6 cercetare, misterul uriaq al istui univers!"
Asta vrea oare Nanni? Asta-i replica lui la o presupus[ semanticE
ce se inf5Eoari-n cercuri Ei nu rezolvd problema inefabilului? Dacd-i
asta qi dacd am gdsit citatul potrivit, f[ri indoiali c[ Nanni se
situeazd pe urmele uneia dintre tradiliile cele mai venerabile ale
ateneului bolognez. Ins[, din fericire, nu e singura.