Umberto Eco - Limitele interpretarii

I74
MUNCA INTERPRETARII
fie ulterior analizatl. in subsisteme. De exemplu, intr-un manuscris,
scrisul reprezintS substanla iingvisticd, cerneala e suportul manifestdrii
grafemice (vizuti ca o form[), pergamentul e suportul
expunerii cernelii (vdzut| ca o form[), trds[turile frzico-chimice ale
pergamentului sunt suportul calit5lilor lui formale Ei aEa mai departe.
Intr-o picturX, trdsdturile de penel sunt suportul manifestdrii iconice,
insi devin, la rAndul lor, manifestarea formald a unui suport pigmentar
qi aqa mai departe.
3.4.6.2. Probe cu ajutorul manifestd'rii lineare a textului
Manifestarea lineari a textului unui document trebuie si fre conformd
cu regulile normative ale scrisului, ale picturii, ale sculpturii
etc., valabile in momentul producerii lui presupuse. Manifestarea
lineard a textului unui document dat trebuie s5, fie deci confruntatd
cu tot ce e cunoscut in leg6tur[ cu sistemul formei de expresie intr-o
perioadd dat5, ca qi cu ceea ce se cunoaqte din stilul personal al
autorului presupus.
Augustin, Ab6lard gi Toma din Aquino s-au aflat in fala problemei
de a determina credibilitatea unui text dupd caracteristicile lui
lingvistice. Oricum, Augustin, ale cdrui cunoEtinle de limbd greacb
erau minime qi care nu cunoqtea ebraica, dd, intr-un pasaj despre
emendatio, sfatul ci atunci cAnd este vorba de texte biblice, ar trebui
sd se confrunte un anumit numdr din diferite traduceri latine
pentru a putea fi capabili si facem conjecturi asupra traducerii ',corecte"
a unui text. El incerca sd stabileascd un text ,,bun", nu un text
,,original", gi respingea ideea de a folosi textul ebraic, deoarece considera
c[ ar fr fost falsificat de iudei. Aqa cum observa Marrou (1958,
432-434),,,aici apare din nou vechiul grim[tic... Niciunul dintre
comentariile sale nu presupune un efort preliminar de a stabili critic
textul... Nici o munc[ preparatorie, nici o analizd a tradiliei
manuscrise, a valorii precise a diferitelor m[rturii, a raporturilor
dintre ele, a filialiilor lor: sfAntul Augustin se mullumeqte s5 pun6
pe masi cel mai mare numir de manuscrise, si ia in considerare
in comentariul siu cel mai mare num[r de variante". Ultimul cuvAnt
ii revine nu frlologiei, ci dorinlei oneste de a interpreta gi credinlei
in valabilitatea cunoaqterii transmise in acest fel. Abia in secolul
al XIII-lea inv5lalii au inceput si pun[ intrebiri evreilor convertili
pentru a obline niEte informatii asupra originalului ebraic (Chenu,
1950, 117-125,206).
SfAntuI Toma acordd atenlie la ceea ce numim uszrs (prin care
inlelege obi;nuinla lexicali a perioadei la care se raporteazi un text
dat; cf. Summa Th.,I.29.2 ad I). LuAnd in considerare modus loquendi'
argumenteaz1. cit in anumite pasaje Dionisie qi Augustin^folosesc
anumite cuvinte deoarece se lin de uzanta platonicienilor. In Sic et