Umberto Eco - Limitele interpretarii

MUNCA INTERPRETARII
3.4.5. Falsul ca semn fals
Tipologia pre:entat6 mai sus sugereazi unele probleme semiotice
interesante. Inainte de toate, un fals este un semn? Sb luim mai
intdi cazurile de contrafacere radicald (in care Oo. existd undeva).
Daci un semn este - cum spune Peirce (CP, 2 228) -,,ceva care,
pentru cineva, line locul a altceva sub un anumit aspect sau calitate",
atunci ar trebui si se spund. c6, Ob, pentru Pretendent, line locul
lui Oo. Iar daci un icon - tot dupi Peirce (2.276) - ,,poate sd-qi
reprezinte obiectul in principal cu ajutorul asemindrii", atunci ar
trebui si se spund cd Ob este un icon al lui Oo. Ob reuqegte si fie
luat drept Oo deoarece reproduce ansamblul propriet5lilor lui Oo.
Morris (1946, 1.7) sugereazb, cdun,,semn complet iconic" nu mai este
un semn deoarece ,,ar fi el insuqi un denotanum". Aceasta inseamni
c5, dacd ar exista un semn complet iconic al meu insumi, acesta ar
coincide cu mine insumi. Cu alte cuvinte, iconismul complet coincide
cu indiscernabilitatea sau cu identitatea, iar o definire posibili a
unei identit5li este ,,iconism complet".
Insi in contrafacere existS. doar o identitate presupusd. Ob poate
avea toate proprietdlile lui Oa, cu exceplia aceleia de a fi Oo insuEi
qi de a se gdsi in acelaqi moment gi in acelagi loc cu Oo. Fiind iconic
intr-un mod incomplet, Ob poate fi luat ca semn al lui Oo? Daci
ar putea sd fie asa ceva, ar fi o specie de semn foarte curioas5: ar
reuqi sd fie un semn numai atAt timp cAt nimeni nu l-ar recunoagte
ca atare Ei toli l-ar lua drept denotanum-ul sdu; insd, imediat ce ar
fr recunoscut ca semn, ar deveni ceva asemdnitor cu Oa - un facsimil
al lui Oo - fdrl a mai fi confundat cu acesta. intr-adevdr,
facsimilele sunt semne iconice, dar nu sunt niEte falsuri.
Cum vom defini un semn care funcfioneazi. ca atare numai dacd
este luat drept denotatum-ul sdu? Unicul mod de a-l defini este si-l
numim un fals. Fapt cu care ne-am intoarce probabil la intrebarea
initial5: ce sen de obiect semiotic este un fals?
Intrebarea pe care Pretendentul o pune atunci cAnd se afld in
fala lui Ob nu e ,,Ce anume inseamnd?", ci, mai curdnd, ,,Ce este?"
(iar rispunsul, care produce o falsd identificare, e cd Ob este Oq.).
Ob .e
luat drept Oa pentru cd-i este acestuia, sau pare sd-i fie, un icon.
In termeni peirceeni, un icon inci nu e un semn. Ca purd imagine,
este ceva Prim. Numai representamen-ul iconic sau hipoiconul sunt
evidenliat recent ci descoperirea de cdtre Schliemann a fabulosului tezanr ce a
cdpdtat faimd mondiald era o farsi... Cea mai mare parte a tezaurului era originald
in sensul ci era cu adevdrat din Antichitate... Tezaurul era o contrafacere
deoarece provenienla lui era falsd. Schliemann a introdus si relatarea fictivd
a descoperirii in jurul sdu... Pdrlile erau genuine, dar intregul era imaginar.
Schliemann a contrafdcut autenticitatea gi a inventat un context" (1987, 91-92).