Umberto Eco - Limitele interpretarii

1.2. Trei tipuri de intenlii
Si vedem acum care este situalia actual5. Opozilia dintre o abordare
generatiud, (care prevede regulile de producere a unui obiect textual
ce poate fi investigat independent de efectele pe care le provoacd)
qi o abordare interpretatiud (cf, Violi, 1982) nu e totuna cu un alt
tip de opozifie, aflat in circulalie in mediile studiilor hermeneutice
si care de fapt se articuleazd ca o trihotomie, Ei anume aceea dintre
interpretare in sens de cercetare a unei intentio auctoris, interpretare
ca investigare a unei intentio operis qi interpretare ca impunere a
unei intentio lectoris.
Deqi in ultimul timp preferinla acordatd iniliativei lectorului (ca
unic criteriu de definire a textului) a dobAndit aspecte vizibil ieEite
din comun, in fapt, disputa clasici se inchega inainte de toate pe
marginea opoziliei a doui programe, qi anume:
a) trebuie sd ciutim in text ceea ce autorul a voit s[ spuni;
b) trebuie clutat in text ceea ce spune acesta, independent de
intenliile autorului sdu.
Numai acceptAnd cel de-al doilea pol aI opoziliei se putea mai
apoi articula qi opozilia dintre:
(br) trebuie ciutat in text ceea ce spune el in raport cu propria-i
coerenld contextual5 Ei cu situalia sistemelor de semnificare la
care se raporteazd;
(br) trebuie c[utat in text ceea ce destinatarul g[seEte in el prin
raportare la propriile-i sisteme de semnificare qi/sau raportat
Ia propriile-i dorinle, pulsiuni sau criterii arbitrare.
Aceasti disputi asupra sensului textului e de importanli capitali,
dar nu se poate suprapune cdtuqi de pulin disputei precedente intre
o abordare generativi qi o abordare interpretativd. In fapt, se poate
descrie generativ un text, vdzdndu-I in caracteristicile sale presupuse
ca obiective - qi decizdnd totuqi cd schema generativi ce il explicd
nu-i menitd si reproduc[ intenliile autorului, ci dinamica abstractd
prin care limbajul se coordoneazhin texte pe baza unor legi proprii
qi creeazb. sens in mod independent de voinla enun![torului siu.