Umberto Eco - Limitele interpretarii

II2
MUNCA INTERPRETARII
ce ai". M-am simlit deconcertat gi am jurat cd n-am scris niciodatd
fraza aceea. Eram sigur de asta, din multe motive: primul e cd nu
cred c[ fericirea consti in a avea ceea ce avem, qi nici mdcar Snoopy
n-ar subscrie la o banalitate ca asta; al doilea, e improbabil ca un
personaj medieval si poat[ presupune ci fericirea consti in a avea
ceea ce are el efectiv, dat fiind cd fericirea pentru cultura medievald
era o stare care trebuia atinsi prin suferinlele vielii pe pimdnt. AEa
c6 am repetat ci n-am scris niciodatS randul acela, iar interlocutorul
meu m-a privit ca qi cum n-as fi gtiut nici lucrurile pe care le-am scris.
Pe urmd am gdsit citatul acela. Apare in timpul descrierii extazului
erotic al lui Adso in bucdtdrie. Acest episod, aqa cum Ei cel
mai obtuz cititor al meu poate s[ ghiceasci cu uqurin![, e alcituit
in intregime din citate din Cdntarea Cd.ntd.rilor Ei din mistici medievali.
in orice caz, chiar dacd cititorul nu identificd izvoarele, poate
presupune ci aceste pagini zugrdvesc senzaliile unui tAnir dupd
prima lui experienli sexual5 (Ei, probabil, ultima). Dacd te duci 9i
reciteqti rAndul in contextul lui (vreau sd zic contextul textului meu,
nu neapirat in contextul izvoarelor lui medievale), descoperi ci spune:
,,O, Doamne, cAnd sufletu-i ripit, atuncea singura virtute constS in
a iubi ceea ce vezi (nu-i adevirat?), iar cea rnai mare fericire e ci
ai ceea ce ai". Dar aEa stAnd lucrurile, textul meu spune ci fericirea
const[ in a avea ceea ce ai ,,cAnd sufletul e rdpit" (deci in momentul
viziunii extatice), nu in general sau in orice moment al vielii.
Acesta e cazul tipic in care nu-i nevoie sd cunoaqtem intenlia
autorului empiric; intenlia textului e evidentd, iar dacd cuvintele
au un sens convenlional, textul nu spune ceea ce cititorul acela -
ascultAnd d.e vreun impuls personal -
credea cd a citit. intre inaccesibila
intenlie a autorului qi discutabila intenlie a cititorului existd
intenlia transparent[ a textului care respinge o interpretare imposibil
de suslinut.
Un autor care gi-a intitulat cartea Numele trandafirulul trebuie
si se aqtepte la orice. in Note am scris cd am ales titlul acesta numai
pentru a lasa liber cititorul: ,,Tfandafirul e o figuri simbolicd atAt
de bogati in semnificalii, incAt aproape cd nu mai are niciuna: rozS
mistic6, iar roza a tr[it tot ce trdiesc rozele, rizboiul celor doud
roze, un trandafir e-un trandafrr qi n-ai ce-i face, rozacruceenii, gratii
ale minunatelor roze, trandafirul proaspit, imb[titor de miros.'."
in plus, cineva a descoperit ci unell manuscrise din De contemptu
mundi a lui Bernard de Morlay, din care am luat cu imprumut
hexametrul stat rosct. pristina nomine, nomina nuda tenernus' spunea
stat Rom.a pristina nomine, care conceptual ar fi mai coerent cu
restul poemului, ce vorbeqte de Babilonul pierdut, deqi inlocuirea lui
rosa cu Roma pune niEte probleme metrice, aqa incAt rosd pate
lecliunea demnh de preferat. E totuqi interesant cAnd te gAndeEti
c6, de mi-ar fi cdzut sub ochi versiunea aceasta alternativS, titlul