Umberto Eco - Limitele interpretarii

118 MUNCA INTERPRETARII
Am scris aceste rAnd.uri la sfArqitul lui 1979. in anii urmitori,
poate qi pentru ci dupd Numele trandafirului am inceput sd fiu mai
frecvent in contact cu bibliotecari Ei coleclionari de c[r!i, mi-am
intensificat qi mi-am f[cut mai ,,Etiin!ifrc[" pasiunea pentru cirlile
vechi. ,,$tiinlific" inseamni cd cineva trebuie sd consulte cataloage
specializate qi trebuie sd scrie, pentru orice carte, o fiqd tehnic6, cu
colalionare, informalie istorici asupra ediliilor anterioare sau urmdtoare
qi o descriere precisd a stdrii f:.zice a exemplarului respectiv.
Aceasti ultimi operatie cere un limbaj tehnic, ca si numeqti precis
locurile ingdlbenite, inroEite, mucezite, urmele de pete, paginile sp6-
late, montate, restaurate, leg5turile slabe la cotor sau pe margini,
restauririle marginale etc.
Intr-o zi, scotocind prin rafturile de sus ale bibliotecii mele de acasd,
am descoperit o edilie din Poetica lui Aristotel, comentatd de Antonio
Riccoboni, Padova, 1587. Uitasem cd o am, am gdsit pe ultima pagind
un 1000 scris cu creionul, iar asta inseamni c[ o cumpirasem de
la un stand cu o mie de lire, probabil pe la finele anilor '50. Cataloagele
mele imi spuneau cd era a doua edilie, nu extrem de rar5,
Ei cd mai exist[ un exemplar din ea Ia British Museum, dar eram
mullumit s-o am pentru cd se pare ci e greu de gdsit, gi, in orice
caz, comentariul lui Riccoboni e mai pulin cunoscut qi mai pulin
citat decAt acelea, sd zicem, ale lui Robortello sau Castelvetro.
Apoi am inceput sd-mi scriu descrierea. Am copiat pagina de titlu
qi am descoperit c[ edilia avea un apendice, Ejusdem Ars Comica
ex Aristotele. Aceasta insemna cd Riccoboni incercase sd reconstituie
cea de-a doua carte, pierdutd, aPoeticii. Nu era vorba de o tentativd
neobiqnuit[, qi am continuat si compilez descrierea fizicil a exemplarului.
Iar atunci mi s-a intAmplat ceea ce i s-a intAmplat qi lui
Zateski cel descris de Luria, care, pierzdndu-Ei o parte din creier in
timpul r5zboiului qi, odatd cu acea parte din creier, toatd memoria
Ei capacitatea de vorbire, mai era totusi in stare si scrie: astfel, in
mod automat, mAna lui incepuse sd redacteze toate informaliile la
care eI nu era capabil sd se gAndeasci gi, pas cu pas, Zateski igi
reconstituise propria-i identitate citind ceea ce scria.
In acelaqi fel, eu priveam cu riceal[ si cu un ochi tehnic cartea,
f[cAndu-mi descrierea, gi dintr-odati mi-am dat seama cd rescriam
Nurnele trandafirulul sau descriam din nou cartea risfoitd de Guglielmo.
Singura deosebire (pe ldngd faptul ce era vorba de o carte tipiritd,
Ei nu de un manuscris) era ci in volumul lui Riccoboni, de la pagina
120, de unde incepe Ars Comica, marginile inferioare, Ei nu cele
superioaref erau cele vdt[mate; dar restul era Ia fel, paginile din ce
in ce mai inroqite qi coper{i cu pete dezgust[toare ce se lileau de
la o frl6 la alta, astfel incAt la sfdrEit era imposibil sd mai dezlipeqti
paginile, care aproape se incleiau una de alta, cu efectul neplicut
pe care numai un asa-numit ,,exemplar de studiu" il poate provoca.
Filele plreau unse cu o past[ murdarS gi negricioasd.