Umberto Eco - Limitele interpretarii

L22
MUNCA INTERPRETARII
ldngd explicaliile exhaustive previzute de context), funclie nu poate
fi inleleasd in sens jakobsonian. Jakobson vorbeqte despre moduri
in care facem si ,,funclioneze" comunicarea, pe cAnd Hjelmslev vorbeEte
de funclie in sens matematic, ca relalie ce expriml o legdturi
intre variabile. Lectura lui Nanni e improprie nu in ce priveqte
intenliile mele, ci in legiturb cu starea limbajului tehnic intr-o anumitd
culturi, unde adesea se intAmpli sd existe termeni omonimi
care au semnificalii diferite in contexte diferite.
S-ar putea gdsi qi alte exemple. Atunci cdnd Nanni spune: ,,Eco
ajunge s[ rezolve intreaga problem[ a extensiei prin simpla valoare
de adev[r a referinlei" (secliunea 3.4.1, ce ar trebui cititd integral),
evident cd intenli^oneazh sd spund cd pentru el extensie inseamnd
cu totul altceva. Insd cum in textul meu utilizam explicit extensie
in sensul ce i se d[ in filozofia limbajului qi in logic[, Nanni ori
acceptd constrAngerile impuse de text, ori nu-i dd acestuia o lecturd
interpretativ5, ci il citeqte cam aqa cum Borges voia sd citeasci De
Imitatione Christi: ca qi cum ar fi fost scris de C6line.
.LIt idolum fori. Intreg Tratutul meu insistd asupra eliminirii
ideii de subiect empiric din semiozi (e unul dintre defectele ce-i sunt
permanent reproqate de citre criticii psihanaliqti) qi traduce intenlii,
posibile efecte de sens, gops-uri intre emitenld gi destinalie in termeni
de relalii, depozitate intr-o culturS, intre interpretanli. Nanni
citeqte tot excursul meu despre idiolectul estetic ca gi cum eu ag
vorbi de fidelitatea fa![ de intenliile autorului qi toatd disculia despre
perceperea unor devieri de la normd ca qi cum aE vorbi de niqte
senzalii ale cititorului; qi o dovedeqte l[sdndu-se fascinat de expresii
pur retorice, ca de exemplu ,,eu surprind", ,,eu simt" etc., pe care
mi le permit din exigenle de stil in capitolul asupra cdruia iqi focalizeazh
el atenlia, ins[ o fac deoarece existd trei sute de pagini mai
in fali care limuresc lucrurile.
AIt idolum fori: dedic mult spaliu specificirii ci prin ambiguitate
nu inleleg neapdrat obscuritatea suprarealiqtilor sau fS.rdmilarea
lexical-sintacticd a futuriqtilor qi a dadaigtilor, ci orice form[ de
manipulare a unui limbaj care s-ar desprinde in vreun fel de normele
obiqnuite, chiar daci respectd lexicul Ei gramatic a. in Opera d'eschisd',
exemple de ,,ambiguitili" expresive erau gisite gi analizate la Petrarca;
in studiul meu ,,Despre posibilitatea de a da naEtere unor mesaje
estetice intr-o limbd edenici" (Eco, 1962, ed. a IV-a), anterior cu
patru ani Tfatatului, examinez toate posibilitdlile de a trata in mod
ambiguu un limbaj de laborator, la orice nivel; ostrannenictlui $kiovski,
despre care Nanni Etie ci e analoagi cu conceptul de ambiguitate,
este verifrcatd, inclusiv in nota mea de subsol, pe opera lui Tolstoi;
nu arareori aleg exemple din Dante qi din Manzoni. E clar c5", aqa
cum am scris Ei altddat[, consider cd inceputul Logodnicilor este un
caz de dezautomatizare a uzanlelor lingvistice, difrcil de citit Ei deci