Umberto Eco - Limitele interpretarii

in ultimele decenii s-a afirmat o schimbare de paradigmd fa!6 de
disputele critice anterioare. Dacd in mediul structuralist se acorda
prioritate analizei textului ca obiect dotat cu caracteristici structurale
proprii, descriptibile cu ajutorul unui formalism mai mult sau mai
pulin riguros, ulterior disculia s-a orientat citre o pragmatici a
lecturii. Astfel, de prin anii'60 inainte, s-au inmullit teoriile despre
cuplul Cititor-Autor, iar astdzi, pe ldng[ narator 9i naratar, avem
naratori semiotici, naratori extrafictivi, subiecli ai enunlirii enunlate,
focalizatori, voci metanaratorii, precum Ei cititori virtuali, cititori
ideali, cititori model, supercititori, cititori proiectali, cititori informali,
arhicititori, cititori implicili, metacititori qi aEa mai departe.
sigur cd nu toli aceEti Autori qi cititori au acelaqi statut teoretic,
iar pentru a avea o harti completd a acestui peisaj cu identit[li Ei
diferenle, vezi Pugliatti, 1985 (precum Ei Ferraresi qi Pugliatti, 1989).
in orice caz, orienthri diferite, cum sunt estetica receptdrii, hermeneutica,
teoriile semiotice ale cititorului ideal sau model, precum qi
,,reader oriented criticism" Ei deconstruclia au ales ca obiect de investigare
nu atat faptele empirice ale lecturii (obiect aI unei sociologii
a recept[rii), cAt funclia de construclie - sau de deconstruclie - a
textului indeplinita de actul lecturii, vhzut ca o condilie efrcientd 9i
necesard a insdEi manifestirii textului ca atare'
Aserliunea subiacenta fiecareia dintre aceste tendinle este: funclionarea
unui text (fie el Ei non-verbal) se explica luand in considerare,
pe lang6 momentul generator, sau in locul acestuia, rolul indeplinit
de destinatar in inlelegerea, actualizarea, interpretarea lui, ca qi
modul in care textul insuqi prevede aceastd participare.