Umberto Eco - Limitele interpretarii

I28
MUNCA INTERPRETARII
reuEesc sd aibd interes critic fald de aceleaqi opere. Nu, Prieto na
spune ci culturile pot s[ nu fie interesate de anumite obiecte; spune
ci anumite obiecte nu permit sd fie vdzute sub unghiul unei pertinenle
pe care ele nu pot sd si-o arate din punct de vedere material.
Si trecem acum de la Prieto la un frlozof adversar al constanfelor
inductive, de la care Popper a invS.tat mult. Este David Hume,
care intr-un eseu foarte frumos, intitulat Regula gustului, povestegte
un episod din Don Quijote.
CAliva inEi beau vin dintr-un butoi; unul, gustAnd, gdsegte cd are
gust de fier ruginit, iar altul - iz de piele tdbdcitS. La sfArqit se
golegte butoiul qi se descoperi ci pe fundul lui se afla, cdzut6. de
mai mulli ani, o cheie legati cu o cureluqd de piele. Gusturile sunt
felurite, dar existd o reguli a gustului. Dacd vreunul ar fi hotirAt
c5 vinul acela avea gust de fiere, admildnd ci folosea limbajul in
toatd proprietatea lui, adicd voia sd se refere la gustul pe care majoritatea
indivizilor iI simt atunci cdnd beau fiere, ar fi fost liber,
acesta din urmd, sd nu-i placd vinul cu pricina, insd Ei ceilalli ar fi
fost liberi sd cad6 de acord asupra faptului ci, in lumina cunoqtintelor
noastre chimice, lichidul acela conlinea must, alcool plus un
numer de molecule de fier gi de piele. Faptui justifica primele dou[
degustdri cu o anumitl siguranld intersubiectivd si impunea, Ia o
adicd, sd se suspende judecata in ce o privea pe a treia.
Sd revenim acum la ideea mea despre idiolect. Idiolectul nu e
afirmarea ci vinul miroase a fier, care-i deja o lecturi Ei o judecati
criticS. E afirmalia cd vinul conline fier, adici acea afirmalie ce
proclami un aspect recognoscibil din punct de vedere intersubiectiv,
astfel incdt sb dea seamd de faptul cb. cineua (qi nu neapdrat un
oarecare) identifici in el un gust de frer.
8. Nanni repeti de mai multe ori ci intre o refleclie fiozoficd
asupra artei, care e gi cea practicati de el in pars construens a
cdrlii, Ei pluralitatea interpret[rilor critice nu e loc pentru ceva care
sd semene cu poetica qcolii pragheze. Nu-gi dd seama cd ficAnd aEa
arunci singurul lucru care putea s5" semene cu acea propunere de
teorii qtiinlifice pasibile de falsifrcare care-i este atAt de dragd datoriti
acelor idola theatri ai sii.
Cele pe care le propun mai jos sunt trei polaritdli ideale, care
insd in practic[ se pot contopi in mai multe feluri. Mai intdi o postulare
filozoficl, cea care admite ca opera-obiect si se pun5. drept
matrice a uiror pertinente posibile. Adicd admite c5. aceasta trebuie
sd aibi o reguld a propriilor manipul5ri ale limbajului, nu numai
posibilitatea de a da la iveald in ochii cititorului niste pertinente,
ci niqte relalii contextuale intre atari pertinente. Este vorba de un
postulat, de o idee ordonatoare, Ei, in acest sens, idiolectul postulat
nu e niciodatd descris. Este pura posibilitate a descrierii conjecturale