Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

drepturile asupra Basarabiei şi Bucovinei, cu asupra de măsură, în Războiul Sfânt,
declanşat de Mareşalul Antonescu exact peste un an, când împrejurările militare au
permis dezrobitoarea noastră replică, simŃită apoi de Stalin până la Volga şi Caucaz
şi-n Crimeia, fără de care memorie nu ne-ar fi restituit el cu atâta respect, în 1945,
Ardealul, punându-se rău cu aliaŃii săi imperialişti!
FăŃarnica supărare că eforturile de integrare, adică investiŃiile în Basarabia au
fost modeste, părând că ne interesează doar jaful, denotă tipica istoricilor improvizaŃi
inocenŃă strategică: ce Intelectual tâmpit ar fi riscat banii contribuabilului şi timbrul
aviaŃiei ridicând industrie grea şi de armament în Basarabia, adică plocon Armatei
Roşii pregătite de invazie încă din 1924?
* Cât despre dezinformarea cum că „îşi mai făceau vacanŃa pe acolo Sebastian,
Fondane, dar în rest...“, altă explicaŃie ce prefer sfătuindu-mă cu prietenii mei pictori
nu-i decât... incultura olandezului Alexandrescu. Care, deşi a înŃeles, spre deosebire
de restul Autoelitei, importanŃa Infrastructurii Intelectuale şi a refacerii Bibliotecii
Centrale Universitare, aducându-ne şi decisive fonduri olandeze, se mai şi miră că
„ideologiile de dreapta, de o sărăcie Intelectuală absolută, au reuşit să acapareze
interesul Intelectualilor“! Ca şi cum mai exista în contextul istoric real altă opŃiune
atunci când sub crivăŃul roşu dinspre Răsărit, care excita şi poftele revizioniste ale
vecinilor deja fascişti, partidele istorice se arătau sinucigaş de incapabile să înarmeze
şi să lumineze poporul, să lichideze corupŃia şi să asigure Ńării alianŃe viabile.
Transpare aici paradoxul român cu sarea pământului: Autoelitei participante la
această dezbatere – în sprijinul tezei doamnei Adameşteanu că e mai bine sub alesul
preşedinte Iliescu decât sub Regele Carol al II-lea, concret că e de preferat România
iliesciană României Regale – pur şi simplu nimeni n-a avut curajul să-i semnaleze că
se angajează în probleme istorice depăşindu-şi, în condiŃiile principiului lui Peter,
bruma de competenŃă nechezolică de ambe speŃe, consecinŃa acestei lipse de reacŃiune
manifestându-se dureros în densitatea de istorici improvizaŃi a comisiei care l-a decis
pe preşedinte să Ńină un discurs de condamnare a comunismului rezervând şi rol
pentru bufon în marele spectacol.
* Din încremenire în păcate, aceste idei sunt fixe. Recent, adică în 22 la 24
octombrie 2007, politologul GDS Armand Goşu, carele pe când scria Mircea la
Amsterdam O1, şi-a dat doctoratul la Moscova, după care va fi fost şi corespondent
BBC dacă e să te iei după web, amintindu-ne de Golania – Cine-a stat cinci ani la
ruşi/nu poate gândi ca Bush! – titrează: DispreŃ pentru Basarabia. Şi rebagă ideile
consilierului prezidenŃial Sorin Alexandrescu, aproape identice la fel aceleaşi ca-n 22
plus din 15 mai 2001, adică ascunzând tineretului neştiutor Războiul Sfânt:
„Basarabia a făcut parte mai mult de două decenii din Regatul Român. A fost o
provincie exotică, mai degrabă, căreia nu i s-a acordat prea multă atenŃie. Chişinăul a
rămas în toată perioada - memoriile disperate ale lui Ioan Pelivan adresate miniştrilor
de la Bucureşti stau mărturie - un avanpost al culturii ruse. Nici astăzi nu găseşti la
Chişinău librării româneşti, iar publicaŃiile din România nu au ediŃii locale care să se
tipărească în Republica Moldova. Pentru funcŃionarii din administraŃia Regatului
român, Basarabia a fost un loc de exil, din care încercau să plece cât mai repede. (...)
În vara anului 1940, România a evacuat Basarabia fără să tragă un foc de armă.“
* Pe cine sprijinim şi pe ce ne sprijinim. Nu iaşte în genere bine pentru
Îndeplinirea Misiei noastre Culturale şi civilizatrice la Răsărit ca să îşi asume pervaziv
tocmai Autoelita, în locul unei clase politice lipsite de simŃire, răspunderea istorică
125