Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

exploata, cu cât mai întunecate, criticile, cu atât mai strălucitoare argumente, pentru
vocaŃia sa pervazivă de om al consensului permisiv şi al democraŃiei liberale!
Poate că ideologia excremenŃială a pamfletului Soldatul cu ochi halucinaŃi,
care exprimă punctul de vedere al Autoelitei autofecale că, la o Istorie de kkt cu boia,
nu putem avea decât o RevoluŃie cu sânge şi sângerete şi hemospermie, ar mai avea
justificare prin excesul de deziluzii care au urmat, dar toate aceste picanterii adresate
doar publicului Cool cultivat se asezonează cu o formidabilă concesie către publicul
Fese fesenist, demnă de pupincuriştii lui Ceauşescu, anume cedarea către Ion Iliescu,
Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, generalul Militaru, Petre Roman, Dan MarŃian,
Adrian Năstase şi alŃi nomenclaturişti a meritului de a fi complotat şi a fi exersat „în
şedinŃe conspirative“ (!!!) preluarea puterii înainte s-o ia ai lui Coposu sau ai lui
łuŃea.
Poporul, venit să ceară MUNCITOREŞTE socoteală Partidului nu numai pentru
morŃii de la Inter ci şi pentru miile lui de colegi arestaŃi şi duşi la Jilava sau la
Băneasa, socotiŃi tot printre cei împuşcaŃi, nu contează pentru Autoelită ca subiect al
Istoriei:
„Nobilul nucleu de disidenŃi şi opozanŃi ai regimului, marginalizaŃi de tiran sub
ciuperca albastră a Circului, se ridicase pe valul entuziasmului popular şi, în cele din
urmă, luase puterea printr-un truc simplu şi eficient, pus la cale în şedinŃe
conspirative.“ (O3, 424)
Adică: costumaseră în RevoluŃia Română pe o vedetă a Circului, Fata-cupicioare-lungi,
şi pe aceasta o urmase poporul, în patru labe şi boit ca clovnul
Siminică, îngăduindu-le complotiştilor să penetreze, să pătrunză-n ceceu.
Teza complotului fiind reiterată de îndată ce „un stol de stewardese“ le aduce
potol la revoluŃionari:
„O dată cu ele intrară-n sala de comandă doi generali acoperiŃi de decoraŃii, care
discutară-ndelung cu comitetul revoluŃionar situaŃia. Se cunoşteau de mult,
conspiraseră împreună la menajeria circului, acoperiŃi de răgetele tigrilor şi sfada
maimuŃelor, aşa că acum mâinile lor strânse-ndelung consfinŃeau înŃelegeri de mult
parafate.“ (O3, 427)
* Etern şi comod. Parafate pe mă-sa lor! ToŃi marii nomenclaturişti, chiar cei cu
obligaŃii şi protecŃii externe, ştiau că Securitatea Partidului e peste tot, cu informatorii,
TO-ul şi filajul ei, aşa că n-a riscat nimeni complotul, confiscarea averii şi ciuruirea
cu familie cu tot.
RevoluŃia s-a furat din mers, i-a fost suflată muncitorului din farfuria de
tinichea pentru că Intelectualul nu s-a mişcat suficient de repede ca să-şi pună Cartea
pe ea.
De ce nu chiar un fel TO greu în ediŃia trilobată? De pildă Cel mai iubit dintre
pământeni!
Ori Eminescu în ediŃia Perpessicius, ori Istoria lui Călinescu, ori Panorama lui
Baconsky!
Când se vor deschide peste o sută de ani arhivele, vom afla de ce
megaintelectualii, adică intelectualii cu nume cât de cât mediatizat, nu au revigorat
liberalismul şi Ńărănismul, fiindcă e greu de crezut conjectura că aşa cum au complotat
unii să fure poporului puterea, aşa au complotat alŃii să se orienteze, dimpotrivă, spre
alte roluri şi statute: să se aşeze într-o poziŃie de centru, de arbitru care câştigă etern şi
456