Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

critică a literaturii tricolore, ci te agaŃă publicitar la modul de piaŃă Rahova Niki
Scorpion, cu trimitere subconştientă la fascistul Nae Ionescu şi raŃa verde ratată, că
iată 10 motive pentru care nu trebuie ratat al treilea volum al trilogiei „Orbitor“ de
Mircea Cărtărescu!
Şi cum tu eşti, vrei nu vrei, omul Kitsch al noii ere publicitare, memoria ta de
sabakă pavloviană face clic condiŃionat şi dă drumul amintirii că şi pe O2 l-ai citit
sugestionat tot cam aşa, promotera de serviciu Simona Şora livrându-Ńi, e drept că
politicos la persoana a doua plural, într-un prospect de nota zece, exact tot 10 motive -
empatice, textuale, subiective, dar greu de respins - să citiŃi Orbitor.
PoliteŃe care piere de tot pe măsură ce cresc tirajele, punctul 10 de la reclama
pentru O3, îngăduindu-şi, la aceşti maeştri desăvârşiŃi ai semnificaŃiilor care sunt
poststructuraliştii, ambiguităŃi vizând obscenitatea publică sub îngeri, de genul Aşa că,
aveŃi grijă pe ce puneŃi mâna când luaŃi „Orbitor“-ul, e cu totul altceva decât „De ce
iubim femeile“!, adică mă face labagiu, pe mine, public cultivat şi creştin de decalog,
ceea ce ar putea fi contraproductiv, pentru că, ce pana mea, vorba Scrisorii II, nu
suntem cu toŃii claponi.
* Vine lelea de la dude. Ca să te simŃi bine, ascultă în timp ce citeşti Orbitor
muzică de Krzysztof Penderecki, de preferinŃă Kosmogonia pentru solişti, cor şi
orchestră sau Concertul pentru pian Resurrection, precum şi celebrul său Agnus Dei
din nemaipomenitul Requiem of Reconciliation, compus de 14 compozitori neromâni
la jumătate de veac de la ultimul război mondial, deoarece i-ar fi plăcut şi tăticului
nomenclaturist de origine polonezo-evreiască al autorului TO.
Căci pagina de cea mai înaltă spiritualitate din Orbitor o găsim cât mai departe
de practicile BOR demodate, în peisagiul senzual baroc cu reliefuri vulvare al Lacului
Como, la nunta evreicei Miriam cu nobilul polonez excruciant Csartarowski, botezat
Witold de un unchi Gombrowicz, ce avea aplecarea de a Ńine jurnal la vila Serbelloni,
nuntă absolut necesară cu o mireasă deloc ermetică, din care s-a tras genealogic
Costel, l’ouvrier méritant, tatăl mic nomenclaturist şi dulce ca şerbetul levantin, al
Autorului.
Această nuntire pe frunze de dud jilave, binecunoscute poate din deplasările
gazetarului agricol de la Steagul Roşu pe drumurile mătăsii româneşti, realizează
paradoxul că ea totuşi te excită aproape manelar ca nuntă de nuntă, deşi mulŃimea de
viermi Bombix mori ar sugestiona armătura reflexională de să Ńi se curbeze moale şi
greŃos de să bei viagră („substanŃă energetică P“) indiferent de vârstă. Ci ruşinea nici
că se întâmplă, date fiind tehnicile de scriere pe dedesubt, în adâncime, cum lucrează
şi bidineaua, explorate de Mircea Cărtărescu mai întâi în Visul chimeric, când
explorarea farmecului Eminescian cu oglinjoara, dacă este, a fost ca cum la
cosmonauŃii sovietici, care au cotrobăit în universul uranic pe după toate obiectele
cosmice şi nu l-au găsit pe Godot.
De unde şi concluzia de gândire laterală că conceptul de frunze de dud şi
pluralul dude te duc şi te conduc la farmecul îmbătător şi bucureştean al Zarazei,
îmbărbătându-te să nu te simŃi înfrântul de Cristian Vasile, care se şi întrevedea că va
ajunge să mănânce cenuşă de femeie moartă, date fiind cuvintele de un Kitsch atât de
înduioşător ale tangourilor sale.
Dimpotrivă, te simŃi că dublezi pe virilul şi înŃepătorul Zavaidoc, cărora i se
atribuie exerciŃiile de creative writing din caietul maculator de tip Eminescian Vine
lelea de la dude.
286