Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

cu gura plină de-atâtea bancuri puerile şi porcoase, Johann Wolfgang von Goethe a
exclamat:
„O, ce carte vulgară a putut scoate românul ista vieŃuind 13 luni suave într-un
nobil castel post-baroc ca într-o scoică băloasă!“
* De ce înainte de a îndrăzni să re-scrie pe Proust, Ernesto Sábato, Gabriel José
de la Concordia García Márquez, Jorge Luis Borges, Érico Lopes Veríssimo şi alŃii,
iar în final sărind direct pe Sfânta Scriptură să o parodieze apocaliptic, Mircea n-a mai
exersat pe numeroşii romancieri Români de pe Arca lui Noe, ca în Levantul, unde a
ucenicit la marii noştri poeŃi?
ExplicaŃia e cea mai simplă: pentru că treaba era gata făcută în Arta
prozatorilor români a uitatului Tudor Vianu, marele critic născut în conurbaŃia
Giurgiu-Russe.
* Geaba caută unii în Pynchon, în Proust, în Lyel Bi Oyom, în Blecher, în
Denis Bazie şi în alŃi exotici originile narativei cărtăresciene. Ele sunt mult mai
aproape de cupola Circului. Trucul trecerii fără preaviz de la veghe la oniric sau la
fantastic se găseşte din belşug în moştenirea Eminesciană.
Iar ce a mai rămas misterios şi nu se găseşte în Eminescu îl aflăm în oralitatea
Poporului, adică tot în Poetul NaŃional!
* Uneori, textul cărtărescian parodiază însuşi parodicul, adică postmodernismul
ca atare, căci textualismul este un poststructuralism energizant, care te scoate din
reverie, Ńinându-te vigilent la cacialmalele scriitorului, să nu te facă.
Autobiografia însăşi devine un text care trebuie descâlcit, interpretat, în care
ghiceşti. Cel puŃin aşa umblă vorba prin târgul incurvatus in se. În realitate, discursul
abia poate sta la nivelul descrierii brute sau incitante, a vieŃii de familie mic
nomenclaturistă a lui Mircişor, a istoriei care-Ńi clămpăneşte la interfon, a
întâmplărilor mitice, adică fabulos imaginate, şi a delirului sex-spiritual adiabatic,
deci semnificativ soteriologic.
Cu greu se poate însă extrage din Orbitor, din marele text cărtărescian, vreo
filozofie, vreun enunŃ de notat pentru profunzimea sa, deci discursul său e fără
greşeală, ceea ce şi explică de ce nu îi devin glosatori umili cei mai mari filozofi.
* Focalizarea 3O numai şi numai pe familia lui Mircişor cuprinde expresivitate
involuntară, asemenea restricŃie descriind perfect atomizarea societăŃii româneşti sub
totalitarismul bolşevic, compensată de slăvirea familionului Stăpânului.
* Până la 11 iulie 2007, Mircea Cărtărescu era un mister canonic. După lansarea
de la Kretzulescu, el este un artist care nu mai poate miza pe ambiguitate. Cu greu va
putea inventa un nou univers Intelectual care să atenueze impresia lăsată de cronica de
familie de mic nomenclaturist care este TO. Nici dacă va şchimba de subiect. Opera
din străinătate a celuilalt mare prozator preocupat de relaŃiile româno-bulgare, Petru
Dumitriu, nu a obnubilat-o pe cea din łară, chiar dacă a rămas intruvabilă pentru că
Humanitasul nu a reeditat nici Drum fără pulbere, nici Vânătoare de lupi.
* Iar bibliotecile personale se stabilizează din ceea ce reciteşti.
294