Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

foame, când mâncam salam cu soia, când nebunul ne dărâma satele şi bisericile?
Acum, când l-am dat jos, ne pângăresc revoluŃia?“
* Gloata, poporul, poporul cu p mare, adică partidul amărâŃilor consumatori de
„substanŃă energetică P“, părăsit şi înjosit de megaintelectuali, care se feresc să-l
lumineze direct, dar şi indirect – considerând dezonorant pentru texistenŃa lor a folosi
partidul cadrelor didactice ca pe o curea de transmisie – în realitate gândeşte ca şi cum
i s-ar rupe-n trei virgulă paişpe unde catalogăm noi cărturarii şchimbarea, deoarece el
regretă motivat pe Ceauşescu, c-a ctitorit Biblioteca NaŃională şi Casa Radio,
părându-i-se şi mai stressantă priveliştea corupŃiei de când nu mai beneficiază de
colecŃii de carte ieftină şi bună pentru toŃi, nici de Teleenciclopedia în toată slava ei de
altădată! Altminteri, ştie-simte c-a fost revoluŃie, dar RevoluŃie Împuşcată, adică
muncitorii şi Ńăranii l-au elicopterizat pe dictator, după care, Intelectualii, neavând
nimic prin cele sertare, deoarece coabitau cu Stăpânul şi sperau să publice
autocenzurat şi ilizibil, au recuperat alde Iliescu, Mazilu şi Brucan, adică activiştii,
puterea, până şi disidentul Mircea Dinescu venind ca un Costel Goangă de la
Academia „Jdanov Gheorghiu“, unde profesa Virgil Măgureanu, iar pe tineretul
idealist l-au chemat apoi în stradă să fie împuşcat, atât pentru a se evita prădarea
vilelor nomenclaturii, cât şi pentru a se da prin combaterea teroriştilor conŃinut
lozincii Armata e cu noi!, măcel absolut necesar din moment ce în structurile noii
puteri intrau tocmai generalii întorşi de la Timişoara, care au tras în popor.
* Nu încape îndoială c-aşa a fost. Cât despre credinŃa gloatei, ridiculizată din
neştiinŃă sau ca propagandist de bursierul Mircione, că Occidentul ne-a cedat
stalinismului la Yalta şi că s-a prostituat pe bani contribuind la cultul personalităŃii lui
Ceauşescu, nu încape îndoială c-aşa a fost, după cum nu e imposibil ca şi
Intelectualitatea mai interesată de unele invitaŃii ce-ar primi pe la universităŃi bune deale
lumii civilizate să etaleze publicitar cu orice prilej misiunea ei educativ-civică în
Estul barbariei cu vizaj uman, denunŃând eventual pe ce colegi universitari troglodiŃi
antieuroatlantici are ca rivali, ca să nu mai fie ăştia invitaŃi nicăieri, ci să meargă dacă
le convine numai pe cont propriu.
* Personaj colectiv în O3 poporul cozilor? Nu, nu e ca-n Rebreanu sau în
Tolstoi, un popor. Aici e Gloata, adică ceea ce a numit cinicul Brucan stupid people,
o adunătură pe care nomenclaturiştii şi interlopii s-o Ńină patru cincinale în întuneric,
să nu afle mecanismele democraŃiei, cum ar fi să se constituie AsociaŃia
TransportaŃilor în Comun, care să lupte pentru idealul ca să se elibereze bilet la maxitaxi
şi să nu circule cu mai mult de 20 de persoane peste numărul de locuri!
Poporul neştiutor, fără Ligă Culturală, fără cărŃi care i se adresează pe înŃeles,
deci fără texistenŃă meritând măcar un Cititor Unic, abandonat de Intelectualitatea sa
din ordinul SecurităŃii deci al Partidului, n-ar trebui să-Ńi inspire bucureşteana
caterincă, din moment ce-i iei banii cu proze sexy uşurele, ci autocritica cea mai
amară, în calitate de parazit pe munca grea a minerului şi a mozaicarului
contribuabil.
Problemă fundamentală a RevoluŃiei Române!
Gloata ca personaj reflectă expulzarea din REALITATE a IntelectualităŃii,
care nu s-a pus în totalitate în fruntea RevoluŃiei şi a anului revoluŃionar 1990, nici n-a
umplut cu creierele ei bine mobilate, în Epoca Moo, formele fără fond liberalo-
Ńărăniste, permiŃând astfel eşalonului secund al bolşevismului de care s-a dezis Costel
65