Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

sau GaliŃie de la MariŃa la Vistula şi, în breasla scriitoricească, se ajunge spontan, prin
homeomeri şi homeostaza homerică a entropiei holografice standard a fractalilor, la o
diviziune a muncii şi a temelor, deci prin reglaje tot atât de tainice, implicând
telomeraza, semeteina, kolhozyna, geacyna, reglarea sexelor şi birourile populaŃiei.
Adică aşa cum dl Cărtărescu evocă balta de sânge a revoluŃiei lui Iliescu şi
Brucan prin inspirate de sericicultură pagini poloneze-n sex imediat după arderea
carnetului de partid de către tăticu, aşa întocmai cu necesitate de fier şi dintre
postmoderniştii polonezi se vor găsi cândva postmoderni muişti foarte genialoizi
înaripat care să bage la ei în romane secvenŃe din visătorul şi tardivul romantism
Românesc medieval, evocându-l pe Ştefan cel Mare iubindu-se cu o fiică de jidov în
acea Suceavă cu duzi umbroşi ce şi astăzi îŃi dă fiori arhitectonici ortodocşi cum
Bucureştii costelivi ai lui Cărtărescu nu vor reuşi nicicând fără Catedrala Mântuirii
Neamului, justificându-se în consecinŃă zgârie-norii conurbaŃiei Giurgiu-Russe din
finalul Epocii Mooye.
* Legătura mămăligii de Ştefan cel Mare cu evreii fiind un pic mai subtilă, dacă
te gândeşti că ai noştri, în retragere, în august 1944, au demontat, şi bine au gândit,
statuia lui Ştefan cel Mare de la Chişinău şi au refugiat-o la Craiova, depozitând-o în
Parcul Bibescu. Numai că, odată bolşevizându-se România, cu megaintelectuali ca
Parhon, care-l dezinforma pe Stalin de la obraz, cu aluzii cărtăresciene evidente la
Ştefan cel Mare, că violatorii din Armata Roşie de ocupaŃie sunt de fapt nişte
reacŃionari români deghizaŃi, – cine ar mai fi îndrăznit să facă soclu unuia ce te
intimidează cu Sfânta Cruce? Bronzul s-ar fi dat pe tăcute la topit, totul pentru front,
totul pentru victorie! Sau pentru statuia lui Petru Groza din cartierul Cotroceni! Şi
ProvidenŃa făcu să se întoarcă Ştefan cel Mare la Chişinău prin Soiuznaia kontrolinaia
komissia, alături de fiare vechi şi de basarabeni, sesizată nu numai de o elevă a
sculptorului, portretista Claudia Cobizev, ci şi de un evreu chişinăuian, Arnold
Visneakov, aflat în trecere spre Belgrad cu regimentul său prin Bănie.
* Despre maculare. Bravo, Mirceo! Gânditorul de la Hamangia – cică se
gândeşte la cum să umple cu sămânŃa lui un spaŃiu imperial cât cuprinde GaliŃia Mare!
Formulă memorabilă despre la ce se gândeşte el, genială înaripat
propagandistic, care va rămâne pe vecie ca un cartonaş galben legat de gât acestei
capodopere, de se râde toŃi duşmanii de noi, că am procedat ca şi cum francezii ar
răspândi ei înşişi animaŃii cu Gioconda lor primind un jet de spermă în obraz, din
penisul lung şi negru al sexualistului român.
Citeşti încruntat această aşa-zisă critică a securist-naŃionalismului, din care
Suelina deduce în traducere că suntem imperialişti pe
teritorii neromâneşti, şi ai impresia că eşti furat la cântar, că
e mai mult decât atât, că e o maculare, că securistul îşi
continuă îmbogăŃirea, pe când Gânditorul de la Hamangia
rămâne mutilat pe vecie.
În România Regală, reprimările reacŃiilor la astfel de
provocări iconoclaste, sub ochiul şarpelui bolşevic de peste
Nistru, măcar Ńi le rezolvai simplu: te rinocerizai, mai
mergeai pe la biserică, te răcoreai!
În numele egalitarianismului corectnist dintre manea
şi madrigal, acum Ńi se scuipă democratic de la obraz în
valori, în puŃinele tale valori, fără nici o frică şi, culmea,
chipurile corect Intelectualiceşte, ascunzând însă
43