Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

lecŃie pe care-am învăŃat-o de la democraŃiile occidentale când ne-am alăturat lor a
fost ca nu există vinovăŃie colectivă. (...)Altfel ajungem la Auschwitz şi la
Guantanamo.)
* Spargerea monopolului metropolitan. Mircea Cărtărescu este un produs
unicat al Bucureştiului, al Filologiei, al Humanitasului, al Burselor şi al Muncii în
Străinătate, aşa că e greu de reprodus în łară, fără occidentalizarea Infrastructurii
Intelectuale, un maptex generator de bestselleruri ca al lui. Bine a făcut Poliromul că a
încercat o replică foarte eveniment editorial, prin Mihaela Rădulescu, o scriitoare
concepută pe cu totul alte principii totuşi, centrate mai mult pe mediatic decât pe
rubricuŃa săptămânală a vreunui ziar!
Altminteri, ca şi în fotbal, spargerea de către provincie a monopolului
bucureştean în materie de evenimente editoriale trebuie să se bazeze la început tot pe
importul de personalităŃi şi tot Poliromul excelează şi aici, deşi nu a reuşit cu
fenomenalul pakistanez Salmon Rushdie, se pare, decât să-l traducă, inclusiv cu
celebrele sale Versete satanice, nu să-l şi convingă să se stabilească în dulcele târg al
Ieşilor cu domiciliul.
* Acel bade pălărie nouă obligat să se slavizeze. Uite de ce îl percep eu pe
Mircea ca fiind foarte Român. Pentru că, într-adevăr, impropriu pentru poezie, ca
lipsit de centru şi de statui la standarde occidentale, Bucureştiul este precedat de
conurbaŃia Giurgiu-Russe în efortul cosmopolit de a funda America Dunăreană în
GaliŃia Mare simetrică Marii Galii.
Dar filologii Adevăratei Biblioteci NaŃionale, ridicată pe temelii nespurcate
bolşevic, la Dunăre, cum a lui Tolbiac lângă gară pe Sena, nu se vor abŃine de a nu
observa că miracolul istoric care e Neamul Românesc rezidă în că el se poate
considera moştenitorul întregii romanităŃi latine dintre VeneŃia, Vîltava (Moldau) şi
Vâlcovul Deltei Regale, rezistând în CarpaŃii păduroşi ca într-o cetate, iar împrejur
aşezându-se popoarele mutătoare care însă n-au respectat cu sfinŃenie dialogul
intercultural, deznaŃionalizând tot ce mişcă, fiind semnificativ paleolingvistic
paradoxul cuman că numitul nume de familie Badislav provine de fapt ca un fel de
contracŃie, ca o secusă dureroasă, din, hm, din Badea Slavul, Badea Sandu sau Badea
Alexandru, un bade pălărie nouă bulgară care a fost forŃat să se slavizeze, din punct de
vedere rasial cu ADN Românesc get-beget, care însă, din motive economice şi de
rezistenŃă prin cultură, s-au fost slavizat de coşmarul istoric până la mankurtizare şi
deneînŃelesul imboldului inconştient final meganostalgic de a migra instinctiv, după
revoluŃiile lui Horea şi a lui Tudor, spre fluturii mai mari şi mai gustoşi ai slobozeniei
şi de a sluji până la urmă prin geniul înaripat al unui strănepot postmodern
nemuritoarea metafizic Limbă Română.
* Apocalipsul qua Dies Irae va începe nu la Bucureşti, din cauza problemelor
de trafic şi de neterminare a Bibliotecii NaŃionale, ci la New York, unde este sediul
ONU, întrunindu-se în sesiune de urgenŃă Consiliul de Securitate, minune relatată
poate chiar de securiştii noştri şefi de promoŃie participanŃi. Descriind genocidul
complet la care sunt expuşi, din motive textualiste incorecte politico-teologic, odată
tranzitaŃi în textul Orbitor la Casa Poporului, cu căŃel cu purcel, bucureştenii,
Fluturele Curcubeu al RO-postmodernismului se referă de fapt, profetic, la posibila
exterminare iminentă a Neamului Românesc (RedeschideŃi Auschwitz-ul pentru
Români! – PiaŃa Venezia, Roma, 2007), după ce spaŃiul nostru carpato-danubianopontic
se va deşertifica din pricina cleptocraŃiei incapabile a-l ecologiza, tot mai
222