Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

animale ciudate, ca la Sabin Bălaşa: „Şi dacă conştiinŃa devenită astfel pre-ştiinŃă s-ar
mai răsfrânge o dată în sine ar fi în stare ajunsă atotştiinŃă să se ridice deasupra acestei
telescopări de memorii pentru a vedea miezul trandafirului cu un infinit de petale,
păianjenul fermecător care Ńese iluzia, modelând-o rapid în forme de cosmosuri, spaŃii
şi timpuri, corpuri şi feŃe cu infinitele sale picioare articulate.“
* Zodia Fluturelui. Acest text chici roz romantic nu e roman, nici antiroman,
nici poem vizionar, este înainte de toate o trilogie scrisă sub zodia fluturelui, în
proporŃie de trei pe patru pentru cititoare euforice, combătându-se astfel pornirea
bărbaŃilor de a avea o reacŃie „elitistă“ în faŃa unei fericiri „populare“.
* Vindecarea de iluzia existenŃei Cititorului. Este o contradicŃie jenantă
AmăicăliŃului între ipotetica pauper sum viaŃă de amărâŃi din apartamentul de pe
Ştefan cel Mare şi credinŃa fanatică în bolşevism a tatălui, care ca gazetar agricol
dejist la Steagul Roşu cunoscuse toate formele de rezistenŃă încercate de Moromete ca
să ducă întotdeauna o viaŃă independentă.
Nu se armonizează nici Volga activistului cu aspra condiŃie de zek în
Arhipelagul Şcolar, zece ani, adică timp suficient să ajungi, cu pile, cunoştinŃe şi
relaŃii, inspector, poate chiar aparatcik în minister, sau să te duci în cercetare, în presă,
în învăŃământul superior sau pe la misiuni, în străinătate.
Dar poate că alta este explicaŃia cu această nobilă profesie de dascăl, prin care
trec toŃi marii artişti cinstiŃi, atât de dispreŃuită de gloată şi atât de îndelungată vreme
expusă unui crunt sabotaj din partea clasei politice, interesate să aibă un popor cât
mai neinstruit şi mai fraier: ea este singura ocupaŃie care-Ńi permite, Ńie, scriitor, a
cunoaşte experimental, definitiv, investigând GeneraŃia Pupici, astăzi când a dispărut
până şi elevul, ce se poate şi ce nu se poate cu omul, dacă-i dai să citească,
vindecându-te de în final, absolvindu-te pe vecie de iluzia existenŃei Cititorului.
* Absurditatea de a învăŃa pe altul. În plus, prin vacanŃele lungi şi prin sarcinile
de acoperire cu hârtii atât de cretine, şi înainte, şi după, încât n-are nici rost să le iei în
serios, câştigi inexorabil suficient timp de citit, plus navetă pentru a medita-n
caleidoscopul uman real pe diferite subiecte, inclusiv absurditatea de a învăŃa pe altul,
sau a face observaŃie romanescă asupra Ńopârlăniei la orice etate, iar dacă noaptea ai
uneltit, ai visat şi ai scris de Ńi se continuă transa şi cazi cu fruntea pe catalog, atunci le
dai extemporal la copii.
În fine, cancelariile şcolilor sunt un univers incitant pentru tinerii poeŃi,
inflaŃionar prin densitatea înaltă de feromoni, iar prin ce s-a discutat, s-a bârfit şi s-a
dezbătut în acest corp de elită, şi înainte, şi după, despre noutăŃile mediatice, cărŃile la
modă sau topul bestsellerelor, aceste adevărate temple ale culturii au funcŃionat ca
nişte autentice şi atractive cenacluri literare, cu înaltă misiune formativă şi
informativă, a cărei valoare educativă rămâne a se evalua în folosul urmaşilor
GeneraŃiei Pupici de către istoricii învăŃământului Românesc, care este şi va rămâne
multă vreme, în viziune sistemică, o prioritate naŃională.
* Una din marile pagube ce le suferă Mircea însuşi terminând ca un Terminator
3 Orbitorul şi fiind gata a candida la funcŃia de preşedinte, adică de guvernator al
României, e că instaurează prin forŃa vizionarismului său asemenea standarde înalte
de neatins nu numai de către alŃii, încât praful se alege nu numai de toată lirica sa de
pe CD-uri şi din plachete, ci şi de Nostalgia, spartă sau nu în părŃile componente. Dar
Levantul?... Da, şi LevănŃelul, adică eşecul de a dovedi că se putea scrie epopeea
260