Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

moldovenească a cuvântului cu originea în origine, un călător german cu alură liberală
ca a lui Dan Amedeo Lăzărescu, dar cu ŃâŃe deloc erecte ca ale coregrafilor
antiEminescieni, vizitând pe vremuri bune Suceava, în scopul de a face lobby pentru
câştigarea unei licitaŃii la Probota de către o haită de lupi de stepă, ar fi auzit-o pe
domniŃa Chiajna, care îl iscodea stăruitor prin dârmonul maramei, exprimându-se faŃă
de doica ei că frumosu-i, de chici!
Vorba chici a plăcut europenilor rătăcitori şi a intrat în limbă, făcând carieră
până azi cu semnificaŃii indefinibile şi uneori, când devine chirpici orbitor, inavuabile.
* Între sex si aforism. Ceea ce nu înseamnă că decorul cu „lindicul dulce,
ascuns în gluga sa trandafirie, al unei femei alpestre“, asezonat cu aventurile
galantului secol XVIII şi cu un ingredient spiritual cât încape într-un mercenar al
luminii lui Coelho, nu ar putea genera, între metafizică şi clitoris, între sex si aforism,
un roman revoluŃionar istoric chici de interes orbitor pentru piaŃa literară
euroatlantică, obscenă şi nu numai.
* ÎnŃeleg prin chici o marfă care îŃi ia ochii şi apoi te cam dezamăgeşte până-n
icre şi în glomerulele sudoripare, mustind de subiectivitate ca un burete de apă plată.
Dar nu cine ştie ce. E ca atunci când te consideri cel mai iubit dintre pământeni şi ceea
ce Ńi se pare că este, brusc nu mai este şi totul se transformă într-o baltă lavabilă chiar
şi cu mopul.
Mai totdeauna la lectura paginilor de kitsch ştiinŃifico-teologic, cu finalitate
spirituală sextazul, în care ghiceşti ca într-un nor gustul Mântuirii, înghiŃi şi înghiŃi şi
înghiŃi, dar nu poŃi digera, vin prea curând tulburările viscerale, păr de pisică-n
faringe, îŃi verşi maŃele ca tunse chilug, fâşie cu fâşie, în care ghiceşti.
* Patapievici la Institutul RevoluŃiei Române. Chici este şi istoria de chirpici de
după elicopterizarea Ceauşeştilor şi volatilizarea Eşalonului 1 de mari activişti.
Rezumând, putem observa că Eşalonul 2 a folosit energia maselor pentru a transforma
nomenclatura în cleptocraŃie, pe când Eşalonul 3, megaintelectual, a exploatat
conduita atitudinar-civică în scop autopublicitar, de la 11 decembrie 2000, prin votul
dat de Autoelită lui Ion Iliescu, deschizându-se larg uşa până atunci interzisă, spre
succesul financiar la standarde cvasi-cleptocrate, şi Intelectualilor cooperanŃi:
filologul Cărtărescu va ajunge să vândă în tiraje de 150 000 exemplare, iar fizicianul
Patapievici, provenit de la CNSAS, să aibă la ICR salariu aproape cât chiriaşul de la
Cotroceni, numai morala minimă de tip postmodern îngăduind a accepta o asemenea
funcŃie de exportator de Spirit după ce în genialele epistole Politice a demonstrat lui
Kierkegarrrd că la o istorie de kkd nu putem avea decât un prezent de fecală, inclusiv
în cele spirituale, nul, deci n-ai ce exporta, singura soluŃie minimalistă corectă etic
fiind atunci a merge pe conjectura de dinapoi a argumentului că Occidentul e
omnipotent şi omnivor.
O Zei, jur pe câine, pe maidanez: Patapievici de la Jilava era predestinat să
conducă Institutul RevoluŃiei Române din Decembrie după timişoreanul Claudiu
Iordache, nu să exporte o cultură pe care o estimase ca indigerabilă fie şi-n stocurile
refuzate la export!
Căci ce pretenŃii să ai, fă, drapându-Ńi nula, a pătrunde jocul minŃii lui
Dumnezeu când tu, Autoelită, nu poŃi descâlci nici măcar enigmele unei RevoluŃii
Împuşcate?
149