Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

nseamnă management inteligent al cărŃii ca marfă pe Bahlui şi pe DâmboviŃa. De-aia
nici nu mă bag de-aici de pe Bâcul meu.
Salmon Rushdie şi Mircea Cărtărescu! Care din ei va lua primul Nobel-ul?
Ideală ar fi, dar regulamentul e inconcevabil, o îngemănare, ca a lui Mircişor cu
Victoraş.
Ceea ce uneşte pe aceşti doi mari scriitori universali fiind nu numai
postmodernitatea ci şi faptul că vieŃile lor de martiri se cuprind în acelaşi Memorial al
PersecuŃiei implementat în texistenŃă de totalitarism, indiferent care este ideologia
tiranului şi care ecartul dintre viaŃă şi text.
* Cei trei p. Ca şi dragostea pe vremuri de ciumă, fluturii ies de sub simŃul
liberal al proprietăŃii, invadând Bucureştiul mai întâi prin grădinile cu cai ale
Principelui, dar principalii exponenŃi ai autorităŃii morale a unei anumite părŃi a
Autoelitei, unii fiind cunoscuŃi politologi, psihologi şi psihiatri meseriaşi, n-ar strica
să colecteze sau chiar să confecŃioneze probe şi artefacte cu aromă identică celor
naturale, pentru ca Juriul Nobel să se simtă extraordinar de satisfăcut şi să atribuie în
procedură de urgenŃă Candidatului român premiul pe care îl râvnim cu toŃii, fiindcă de
la acesta atârnă şi sensibilizarea CleptocraŃiei şi Burgheziei de Merit să se mai
preocupe şi de Infrastructura Intelectuală, cu pivotul ei, reŃeaua filialelor judeŃene ale
Bibliotecii NaŃionale, de Emanciparea Cadrelor Didactice şi în genere de stimularea,
prin modificarea ConstituŃiei, declarându-ne noi Stat NaŃional Cultural şi Unitar, a
îndeplinirii Misiei noastre în Biosee şi în inconcevabilul Univers.
* Sarcina de a rescrie O3. Pe lângă pasajele de prost-gust, unii se vaită că mai
coboară valoarea Proiectului Orbitor deficitul său de pasaje care să te solicite ca
Intelectual, numai rebusiştii ghicind în pietre, în nori şi în ficaŃi. Bildungsromanul şi,
cel mai supărător, Künstlerromanul lipsesc cu desăvârşire. E greu de crezut că poŃi
deveni scriitor numai scriind manuscrisul. Cel mult Entwicklungsromanul, centrat pe
cât creşte pixul înfăşurat sau nu în pixeli, al lui Mircişor, fascinează pe fanele lui. Cât
priveşte Erziehungsromanul, cadrele didactice care l-au format cu respect pentru
lucrul bine făcut, sunt fără excepŃie nişte adevărate bestii cocalare, iar cărŃile
purtătoare de revelaŃii nu ne orbesc deloc. Cel mai mare neajuns fiind însă acea
comoditate de infatuat a Scriitorului, nu a Autorului, de a nu se documenta pentru
RevoluŃia Futută, ca şi cum n-ar fi avut internet de bandă largă la Schloss Solitude,
ratând în dinamica fără egal a evenimentelor dialogul Bahtin al discursurilor celor
două mentalităŃi care se confruntau, cea promovată şi cea retrogradată.
Suspiciunea că publicitatea externă de la care atârnă gloriola internă este opera
beneficiarilor străini ai atacurilor sale la mituri, care agravează adâncirea crizei
noastre identitare, rămâne irelevantă.
Sarcina care-i revine lui Mircea întru a devansa nobelizarea devine atunci să
rescrie măcar O3, după ce se documentează de la Cronicarii BănăŃeni cât de cât asupra
RevoluŃiei de la Timişoara, ca fost purtător de catalog fiind de anticipat că va fi
receptiv la cazurile de elevi ucişi, de exemplu LuminiŃa BoŃoc, cea prigonită şi după
moarte de autorităŃi.
* Pe lumea cealaltă. E drept că nedocumentarea pentru RevoluŃia Futută Ńine şi
de marele dezinteres al Autoelitei pentru RevoluŃia de la Timişoara, interesată fiind
doar de valenŃele autopublicitare ale ProclamaŃiei.
Când vor ajunge să-şi elucideze pe lumea cealaltă dilemele soteriologice,
domnii Liiceanu şi Pleşu, călăuziŃi de un Eminescu rozându-şi mustaŃa spre biroul
537