Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

* Din punct de vedere al DirecŃiei a VII-a Literatură, scriitorul atomizat cu
manuscrisul din O3 cu picioarele pe calorifer, n-ar fi interesat mai deloc dincolo de
nivelul informativ, câtă vreme avea originea cea mai sănătoasă şi totuşi dispreŃuia
Intelectualist clasa muncitoare, periferia şi Ńărănimea cooperatistă puŃind a usturoi, nu
avea amici şi nici măcar nu se prea lămurise cum e cu fluturele ăla somnoros,
imaginându-şi că şi lucrurile, cum ar fi statuile antropomorfe, copulează pe rouă.
Cât despre sectantul Herman, dacă n-ar fi fost ofiŃer acoperit, cel mult i s-ar fi
confiscat Bibliile, în caz că le-ar fi difuzat pe la Dinamo sau pe la Circ gloatei, fără
brutalităŃi însă, să nu se pericliteze clauza americană a naŃiunii celei mai favorizate.
Cât despre veştejirea discursului protocronist, Pintea Viteazul observă o
contradicŃie antagonistă între ce aberaŃii mitologice atribuie filologul bucureştean
conferenŃiar Mircea Cărtărescu securiştilor şi ce merite revoluŃionare şi de studii,
numai şefi de promoŃie, atribuie aceloraşi cetăŃeni, colegul său de catedră universitară,
eminentul critic Nicolae Manolescu.
* Tineretul idealist. Coca Dospinoiu întocmea nişte situaŃii, iar olimpicii
judeŃului navigau pe internet.
– Dar de ce nu se pot lustra ăştia? C-am constatat şi noi, mânce-i-ar cânii! Ah!
zise unul, urmaş de deŃinut politic, dintre frumoşii liceeni.
– Deoarece şefii de promoŃie securişti, ăsta e paradoxul român, că tocmai ei
făcură RevoluŃia – i se răspunse de către un expert – nu poporul de patibulari,
pitbullari şi lăbari
– Şi în ziulica de azi – zise experta – tot Securitatea se comportă ca un factor
activ al TranziŃiei şi al Integrării, copii! Ce să-i faci!
– Aha! De-aia şi este anul 2003 anul Manifestului Imposibila lustraŃie şi
totodată anul monumentalei exegeze Mihăieş a operei manolesciene, care operă
dezlânată şi subiectivă nu va umbri niciodată Istoria criticului Regal George
Călinescu, deputatul cincizecist de da colonade Bernini la Popor, fiindcă frumosul ca
un actor american critic Nichi a picat în 5 martie 1998 la Testul Eminescian, n-a luat
nici sala, doamnă Coca, n-a făcut decât 17 puncte din 26! înŃelese el şi tăcu mâlc.
– Da’ nu Ńi se pare Ńie că eşti cam bun de analist? îşi ridică ochelarii Coca
Dospinoiu din statistici şi liceenii pufniră în râs.
– Doamnă, fără voia mea am ajuns analist! Din momentul în care am constatat
că luând notă de evoluŃiile Intelectuale de la Bucureşti, la Chişinău, în scurtă vreme, la
25 iulie 2003, a fost scos DicŃionarul moldovenesc-românesc, conŃinând vreo 19 000
de termeni, semnat cu îndrăzneală de un fan al istoricului promovat de Humanitas
Lucian Boia, filologul Vasile Stati, carele se lăuda autopublicitar că această knigă
„demonstrează existenŃa obiectivă a celor aproximativ 19.000 de dovezi de netăgăduit
ale individualităŃii şi dăinuirii seculare a limbii pe care moldovenii o numesc
moldovenească“.
* Două mari merite ale SecurităŃii. Paradoxul relaŃiilor dintre manuscris şi
Securitate este că pe lângă descrierea fantezistă a activităŃii ei, explicabilă prin
deficitul de documentare al scriitorului Mircea Cărtărescu, le fondateur du postmodernisme
roumain, în solitudinea de la Castel, i se ignoră acestei instituŃii cu mari
păcate două merite colosale. Primul este că după 1964, nimeni nu se mai lua de tine
fără motiv, pe criterii staliniste, de categorie social-politică, doar pentru că te aflai cu
numele pe o listă. Până şi miliŃia mergea de la probe spre inculpat, nu invers. Doar
dacă hămăiai la regim, de regulă vizând emigrarea, urmau anchetele şi persecuŃiile,
410