Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

cretina imagologic Răpire din Serai cu sultanul ei de omenie, sunt exploatate de
Lepidoptera postromânismului spre a reaminti tineretului idealist cât de mult l-ar fi
admirat pe Dracula, ca sadic, „cel mai mare poet naŃional“, desigur în Satira III,
„propunând o soluŃie ieftină şi comodă de a scăpa de clasa politică din vremea sa“ –
aici bucureşteanul şmecher de pe Ştefan cel Mare demascându-se ca mare şmenar,
oricine putând verifica, cetind cu mare atenŃie ediŃia Perpessicius de Opere IX-XIII,
că Eminescu se referă doar la pătura superpusă, enervat de fizionomia ei parlamentară
patibular-lombroziană greco-bulgară, nu la întreaga clasă politică, cea îndeobşte egal
responsabilă cu Intelectualitatea când se sinucide naŃia!
Pe de o parte. Pe de altă parte, se şi vede orbitor de ce este Eminescu geniu, fie
şi-n xenofobie, geniu natural, implicat până la delir în lupta Kitsch cu priveliştea
corupŃiei, iară Mircea pare cel mult geniu simulant, miştocar, cârcotaş, înaripat doar
de banalul postromânism, de nişte violări de clişee, productive şi alea doar câtă vreme
n-a fost plesnit în aprecieri peste mordă de eminenŃii noştri critici, atrăgându-i-se
atenŃia că riscă să deconspire un mysterium tremendum et fascinans, anume că
postmodernismul nostru cult şi totuşi neserios, demobilizant, în intimitate, se fecală pe
el de discurs anticorupŃie, inclusiv pe Ńepele aurite anticorupŃie ale lui Băsescu din
PiaŃa Victoriei dinspre gărgăunii de la Antipa, nefiind dispus a se implica nici măcar
retoric în mai mult decât ceea ce profitabil produce fostului prof, evadat din
Arhipelagul Şcolar unde erau atâtea de isprăvit, profitul autopublicitar scontat!
* Sinucigaşul Mit Cărtărescian. Iar simŃirea finală poate fi greaŃa, jalea şi
lacrima, ca atunci când se spală maŃele tatălui tău, ales de un orfan drept Erou
Necunoscut şi trimis la autopsie-n ceceu, te gândeşti la Goga, la Iorga, la Onisifor
Ghibu, la Mateevici, la Regina Maria şi la Regele Ferdinand, la mareşali, la generaŃia
marilor luptători naŃionali, la morŃii refugiului şi ai Mărăşeştilor, la vreun bunel care a
jertfit totul pentru Basarabia, pentru Întregirea Neamului, şi curios, poate şi de asta se
va fi uneltit, în vreo casă conspirativă de lux, exaltarea sinucigaşului Mit Cărtărescian
– pentru că aceste pline de geniu înaripat pagini postromâniste, de obscenă boire
diareică demitizant a altarelor Neamului, îŃi induc un ciudat şi abject rudiment de
simpatie pentru acea Securitate a totalitarismului ceauşist, care inventase un
protocronism romantic şi cel puŃin nu te trimitea în Romlag pentru contestarea istoriei
Roller a Neamului Românesc, ca să vină, uite, neofanarioŃii ăştia acuma, să se caŃere
cu uriaşele lor tombatere pe stiva Lăpuşneanu din inimi, a morŃilor RevoluŃiei
Împuşcate, oferind pieŃii de carte occidentale o ciopârŃire de paradigmă de zece ori
mai canibalică decât a ocupantului sovietic.
* Încă un ritual de trecere. Pitbullii, ca porcii lui Orwell, experimentaŃi activişti
propagandişti şi pamfletari, pot lămuri imediat gloata despre orice, inclusiv pe baza
succeselor la export, că singurul geniu care mai poate „produce“ azi este geniul
înaripat de postromânism, mistica modernă fiind nostalgia, iar kitschul fiind singurul
limbaj pe care omul modern mai e capabil să-l înŃeleagă, în loc să ieie gospodăreşte la
puricat, de la Apelul către lichele încoace, pas cu pas, exploatând într-o bibliotecă
judeŃeană, şcolară sau parohială, minimum 7 colecŃii de periodice, cum ar fi 22,
România literară, Dilema şi Observatorul Cultural, plus România liberă,
Evenimentul zilei şi Cotidianul, iar dacă e vreuna incompletă, substituind cu Sfera
Politicii, pentru ca în loc de a ne intoxica că n-ai popor bun decât să-i sugi pibul,
direct sau indirect prin Stăpân, cum ar rezulta şi dintr-o istorie de kkt bimilenar că n-ai
ce-i face, – să ni se analizeze-sintetizeze după 20 de ani sterpi, o mea culpa, în spirit
critic şi autocritic ce, în ce text şi context, opŃiuni ideologice şi strategice, şi ale cui,
423