Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

poartă răspunderea pentru enigma şi miracolul că n-avem o clasă Intelectuală mai
brează decât aia politică, de-a făurit măcar pluralismul, pe baza căruia ne-am fofilat în
UE, după care săvârşire a ritualului de trecere să se şi treacă la Luminarea Poporului,
Reîntregirea fie şi pe net a Neamului din RO şi DRO în WO, Monarhia bipartidă
liberalo-Ńărănistă originară, PreeminenŃa TVR asupra televiziunilor comerciale,
Reprimarea dură până la lustraŃie a Bolşevismului, Postarea autorilor români pe
Project Gutenberg, Valorificarea pe un plan superior a Diasporei Române,
Emanciparea Cadrelor Didactice, Recuperarea Basarabiei înstrăinate, Wikipedia
Românească şi Canal TV Didactic, Occidentalizarea Infrastructurii Intelectuale după
terminarea Bibliotecii NaŃionale de pe malul DâmboviŃei şi a tuturor clonelor ei
judeŃene, sinecvanona Fisiune a Monopolului Spiritual şi Ideologic al Autoelitei, şi în
final, Individualizarea Îndeplinirii Misiei Culturale a Neamului Românesc în spaŃiul
danubiano-carpato-pontic mai degrabă galiŃian decât levantin, de care deja ne putem
apuca toŃi, fiecare pe blogul lui, ca şi în conştiinŃa sa.
* Incorectă Româneşte. Important în politică şi în crailâc este să nu recunoşti
niciodată! Cicălitoarea presă/parteneră te poate şi convinge de adevăr, la dânsa-ntrînsa,
de cum a fost, dar e decizia ta dacă-l recunoşti cu guriŃa proprie au ba.
Un fan de-al lui Mircea spunea unei fane de-a lui Horia-Roman că infama
antiunionistă pagină 420 nici n-o fi fost concepută de autor, ci de suma editorilor, spre
a testa dacă e adevărat că cititorul mediocru nu depăşeşte prima treime a cărŃii, iar cel
performant două treimi, constatându-se că în realitate adevărul statistic că tipul de
lectură dominant al omului recent este frunzărirea, ghicirea în text unde se deschide
ceaslovul.
(Experimentul rămâne însă neconcludent, ba chiar irelevant câtă vreme
Autoelita nu constrânge plutocraŃia să asigure elevilor supradotaŃi pentru performanŃă
şanse egale la Biblioteca NaŃională pentru TOłI, prin filialele judeŃene, municipale şi
cele din orăşelele suburbane ale judeŃului Ilfov.)
Cu alte cuvinte frumoase, spaima de până la finala cu Vadim din 11 decembrie
2000, cu graŃierea şi votarea făŃarnică dar supramediatizată a dlui Ion Iliescu de către
megaintelectualii perfect conştienŃi că nu pot influenŃa decât 1-2% din electoratul
meloman, dar îngrijoraŃi cu piele de iepure în spinare să nu-i belească reîntorsul la
Cotroceni preşedinte de onoare al ICR şi la supremele servicii pentru cât de
ireverenŃios s-au exprimat despre dumnealui în ultimii 4 ani, era o spaimă omenească
perfect raŃională, dar a nu milita din toate poziŃiile pentru occidentalizarea
Infrastructurii Intelectuale numai din interesul comercial şi frica altora să nu apară un
tineret idealist şi competent, adică o concurenŃă firească, justiŃialistă, la o Autoelită
complezentă, nu ni se pare Româneşte corectă.
* Ca o vrabie. Căci avem până şi elicoptere să care muribunzii la UrgenŃă, dar
de cele cu adevărat nemuritoare în Univers noi nu ne preocupăm, dacă un Intelectual
are nevoie presantă de un anumit tom, să-şi sufle pe el colbul de pe ochelari terminând
argumentat o frază, măcar să existe atunci facilitatea de să i se expedieze în regim de
urgenŃă din orice raft al Ńării unde s-ar afla depozitat, dar e naşpa că noi nici măcar de
fax nu dispunem pentru ajutorul interbibliotecar, dac-ar avea cineva timp de scanat.
Iară până găseşti cartea trebuitoare, piere şi inspiraŃia şi starea în care ai fi putut
lucra. Mai ales că scrii în silă, în postromânism, fără vreo datorie faŃă de trecutul eroic
sau geografic! EmoŃiile Ńin de vârstele spre care privim înapoi cu ruşine.
Vorba ceea, a domniŃei Ruxandra Cesereanu, în 22, exact de 1 Decembrie
2006: „Elevă la şcoala generală, mă emoŃionam ca o vrabie, fără să pricep de ce,
424