Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

nomenclaturist din Eşalonul 3 mântuită, eşalon inocentizat a cărui emanaŃie fesenistprogresistă
este mai toată Autoelita, opusă fesenismului retrograd de emanaŃie
retrogradă, care a futat cel mai mult RevoluŃia!
Frământările sufleteşti ale talibanului încremenit în proiectul antibolşevic din
Războiul Sfânt, care nu respectă mai nici un şef de promoŃie în viaŃa noastră publică
de la tembelizor, exceptând poate pe cei de provenienŃă filolo, şi deduce de aici că,
într-adevăr, LustraŃia, fiind teoretic imposibilă, ea practic nu s-a făcut nici un pic,
mda, toate deziluziile acestui caraghios ar putea să aducă literaturii noastre pe cale de
extincŃie acel roman virtual de farmec matein, dar plin de haz mic nomenclaturist
cehovian, pe care n-a apucat să ni-l scrie la Berlin marele înlocuitor de Eminescu,
familistul Caragiale, eroul fiind un fel de Akaki Akakievici înfăşurat în pixelii
mantalei, care imaginează inofensive scrisori de protest doar ca să-şi mediatizeze ca
semnatar nediavolescul nume.
* Textul cărtărescian se face aşa cum se fac şi covoarele, din fire cum ar fi de
exemplu firul megalomanic al arheologiei eului lui Mircişor, firul diarist-cronicăresc
al epocilor Dej şi Cea, respectiv al Epocii Moo, firul oniric-halucinatoriu sărman
post-Dionis şi firul sex-spiritualist post-Fragmentarium în Era Nouă, întrolocate şi
înfăşurate în zale gasteropodale cu numărul de pixeli invariant, deci orbitor.
Firul memorialistic nu e proustian, n-are fineŃe, nu se limitează la ceea ce e
literar, adică de bun gust aristocrat. Autorul se lăcomeşte ca Gabriela Adameşteanu la
a se inspira ca o pompă kama din primul strat freatic, al actualităŃii imediate,
detestând interbelicul, este un postmodernist, respectă un plan, o poetică, o
tehnologie, lucrează, de exemplu, în priză directă şi adesea imbecilitatea altora, a
tovarăşilor de vrăjitroacă sau de epocă, se transmite şi textului propriu, făcând
publicul cultivat să oscileze între acceptare totală şi resentiment dacă nu cumva n-a
achiziŃionat chiar aş de bine, hipnotizat de câtă investiŃie în Shahasrara promoŃională.
Firul istoric este un adevărat şvaiŃer, deoarece autorul, ageamiu în domeniu, se
bazează programatic, încremenit în proiect, pe cele trăite şi eventual auzite, pe o biată
memorie organică, şi încă de om al supravieŃuirii în familie, rareori recurgând la
documentare, măcar cât Marin Preda, pe o agendă, pentru Delirul. Din această pricină,
bolşevismul apare lectorului străin ca o aventură amuzantă, ca perfect suportabil de
către nişte vite valahe, cu excepŃia anilor de austeritate compensaŃi spiritual şi aceia
prin sincronismul Literaturii Române cu cea americană la nivel de curent Po Mo.
Firul oniric-halucinatoriu sărman post-Dionis este văzut de unii ca descendent
din postmodernistul nobelizabil Thomas Pynchon, ceea ce e o prostie, textul acestui
matelot fiind unul normal, cu dialog şi umor, dar fără facondă-n morgă, o pâslă mai
degrabă inginerească decât o veselă mască de hârtie, ca a neseriosului de Salinger. În
realitate, firul oniric-halucinatoriu se trăgănează din cercetarea visului chimeric
Eminescian cu mijloacele criticii literare franŃozeşti de sondare grandomană de către
câte un psihanalist mediocru a inconştientului vreunui geniu. Rezultatul va fi fost o
infirmare brutală a tuturor ipotezelor de lucru, anume concluzia paralizantă că geniile
sunt inimitabile de către sistemele expert, iar concluzia practică a fost că ştacheta
valorică a Literaturii Române a fost înălŃată încă din epoca Regelui Carol I la un
standard foarte înalt, cât Caraimanul, care îŃi impune lecturi zdravene din ştiinŃele
contemporane, ca Eminescu în Opere XV Fragmentarium, ceea ce îŃi va ajuta atât
imaginaŃia cât şi visul să genereze un efect de mister şi spiritualitate pe măsura
orizontului de aşteptare al publicului cultivat. Paradoxul neplăcut fiind că Eminescu
era mai bine informat, în ştiinŃa, filozofia, politica şi spiritualitatea epocii lui, decât
nobilul probabil fără păr pe piept Cărtărescu, ale cărui panseuri, emanaŃii ca de creier
258