Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

* Înnobilarea tatălui neam de manivelă. Înainte de a fi trimis la Jdanov
Gheorghiu, gazetarul agricol Costel Goangă, care joacă în TO rolul tatălui autorului, a
fost un fel de şofer, oarecum ca social-democratul lider Miron Mitrea. Pare-se că
presiuni exegetice, cum ar fi eminentul critic Al. George despre imposibila întoarcere
a lui Marin Preda de la Ńărănie spre excelenŃa Intelectualului Român, deoarece a
copilărit fără bibliotecă şi noptieră la Siliştea-Gumeşti, precum şi alte fesenisme ale
Autoelitei, l-au determinat pe scriitor să-şi înnobileze în procedură de urgenŃă tatăl
ficŃional neam de manivelă cu mijloacele literaturii, mărindu-şi totodată sfera
agenŃilor literari, ceea ce i-a prilejuit naiva scenă de montă umană dintre nobilul
polonez Witold Csartarowski şi gingaşa evreică Miriam, derulată după desfăşurător
sub reflectoare, în totală lipsă de intimitate big brother la audienŃă maximă, ca la
vitele colhozului, sub privirile mulgătoarelor stahanoviste şi la porunca politrucului
Albinos.
* Semnificativ asupra aspiraŃiilor privind a trece din Zona civilizată Butterfly,
circumscrisă de Tramvaiul 26 Dracula cu cifre roşii 2 de 13, în Zona luxoasă Zoster,
sunt şi opŃiunile erotice, una dintre cele mai iubite femei din texistenŃa Laureatului
biruindu-şi rivalele nu prin feromoni mai buni, sau nepurtând chiloŃi, ci prin toalete şi
parfumuri accesibile doar şefilor de promoŃie care fie călătoreau, fie frecventau
shopurile culte ale nomenclaturii.
* Viscerele popoarelor strivite. N-ar trebui să trezească nici o simpatie
renunŃarea lui Mircione la a scrie în versuri pe motiv de nerentabilitate şi de mişto că
băi, poete, aşa şi pe dincolo, muie, te Ńii de prostii, eşti cam neserios etc.
Fiindcă renunŃarea la lirism, la idealism, la Eminescu, la RO şi DRO, este
promisiune de Epocă Wash, când carosabilul Baricadei e dis-de-dimineaŃă spălat de
viscerele popoarelor care nu şi-au îndeplinit Misia Culturală.
* Metrologie şi lirism. De regulă, se renunŃă nu la Poezie, ci la Scris, cum au
procedat fără fandoseli sau izmeneli Rimbaud şi Paşadia. Cine se lasă doar de Poezie,
cade sub bănuiala că n-a fost poet niciodată, decât cel mult ca practicant de lirism
filologic, care e ca pielea sintetică, nelimitat şi de valoare îndoielică, a încurcat pe
istoricii literari.
Cât despre POEZIA lirismului prozaic din TO, kitschul chiar orbitor şi cu atât
mai mult geniul înaripat jalnic prin excesul de postromânism nu fac decât să piardă
categoric, descalificant, Candidatul nostru Nobel cel mai bine plasat la o evaluare unu
la unu, dacă frunzăreşti randomizat când din aventurile lui bucureştene, când din
Povestirile orientale, pe care le datorăm Humanitasului, Margueritei Yoursenar şi lui
Petru CreŃia.
* Personajul Mircişor e posibil să nici nu fi existat, fiindcă reŃeta
postmodernistă de succes comercial cere să îŃi re-construieşti copilăria nu să o
reconstitui şi dacă dă bine în text invenŃia că te-ar fi terorizat în şcoala primară colegii
fascişti ca ofticos, salvându-te doar paranormala PetruŃa, atunci o bagi.
De altfel, tema micului Bulă observator al semi-vieŃii sub bolşevism este destul
de comună în Marea GaliŃie fie şi cu o scriitură nătângă imitaŃie după D. J. Salinger,
De veghe în lanul de secară. În literatura bulgară, de exemplu, putem remarca pe
Viktor Paskov (Baladă despre Georg Henig), Vlado Daverov (Ieri şi O săptămână
din viaŃa ta) sau Zlatomir Zlatanov (Întunericul de care ne vom aminti), pe când în
79