Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

– Rezultatul? O valorificare kitsch a kitsch-ului istoriei recente, în pofida
transparentelor trucuri „postmoderne“: istoria comunismului autohton este rezumată
naiv-caricatural, cu picanterii „mizerabiliste“, pe înŃelesul cititorilor de tabloid.
* Un scriitor e răspunzător de toate semnificaŃiile textului său odată lansat,
după cum şi conducătorul auto de ce face basculanta lui în trafic şi cu traficul, oricât
ar declara el că i se rupe-n paişpe. De aceea, nu poŃi decât să te miri de cum se duce la
vale neînfrânat textul O3 în grandiosul final, acea coda apocaliptică parodiind pe-aia
de celebrare a Genezei din CreaŃiunea divinului Haydn.
Oricât de fan i-ai fi dlui Cărtărescu, nu se vede în adunarea statuilor la Casa
Poporului decât Kitsch cu pisici, exhibiŃioniste. Şi, cum doi pitici, anume
SECURISTUL şi ACTIVISTA sunt singurii observatori la momentul când naşte sau
fată Herman, slobozind un pisoi în pseudomorfoză ca fiinŃă umană din craniu, sub
privirile închipuind un cerc ale giganŃilor apocaliptici, e clar că ai aici gândire
sapienŃială: celui ce are i se va mai da, iar amărâtului i se va lua şi cenuşa din
scrumieră, după ce i s-au tipărit tumori pe pachet, care libertate de a-Ńi alege modul de
a muri consonează cu principiile liberalismului natural al omului din Neanderthal, că
cine are trei case va avea zece, iar cine are doar o grotă sau un bordei se va teme şi
pentru acelea.
* Permisul pentru Kitsch. Domnilor, chiciul e permis doar în dialogul cu
gloatele, evident în cel politic, nu în cel menit îmbogăŃirii fabricând bestselleruri şi
convenind cu promoterii ca să le laude pe la radiouri şi televiziuni culturale, pe banii
poporului neştiutor, sub pretext conversaŃional. Geografic, Kitschul e îngăduit doar în
Basarabia cea înstrăinată şi înfăşată-n sârmă ghimpată şi pe unde mai sunt români
împrăştieŃi de la patria mumă. CNA-ul şi alte instituŃii de cenzură ar trebui să-l
izgonească din RO, sau să-l permită doar pe bază de permis, ca pe portul de arme
periculoase, precizându-se taxe enervante şi numeroase reglementări birocratice.
* Cea mai înaltă pupincurire a kitschului, mai gravă decât proslăvirea lui
Ceauşescu al XIII-lea, este a demitiza letal simbolurile unioniste ale Românilor de
peste Prut, când tu Autoelită, superficială postmodern ca o fluturiŃă, nu ai pregătit nici
măcar dincoace, în fief, precum în pluralismul cărturăresc Regal tineretul idealist
sămănătorist, o Recuperare a Basarabiei prin sensibilizarea electoratului să apeleze la
burghezia de merit.
Dimpotrivă, ai demonstrat autoritar că avem o istorie cu radiografie de fecală,
deteriorând ireparabil imaginarul patriotic al GeneraŃiei Pupici, aşezându-te lângă
marii profanatori, atât de numeroşi de la Nistru pân' la Tisa, cum nota Nicolae Iorga în
InscripŃii din bisericile României (1905): „Cine a vrut, a fost lăsat să preschimbe, să
prefacă şi să schilodească“ (apud Gheorghe Postică, Nicolae Constantinescu –
Căpriana, Ed. ŞtiinŃa, Chişinău, 1996)
* Oftalmologia kitschului. După ce îl citeşti pe Mircea Cărtărescu, nu te mai
consideri critic ci promoter sau glosator al kitschului său ştiinŃifico-teologic, uşor de
contrafăcut când ai internet sau măcar soft-enciclopedii. Pentru că actul ruşinos al
lecturii purcede cu văzul şi accede la viziune cu văzul, cu acelaşi simŃ pe care trebuie
să îl ai bun. Iar la impactul cu ceea ce fiinŃează ca orbitor, eşti năucit complet,
emetropia, starea perfectă a ochiului falimentează, Ńi-e mai bine aproape orb sau mai
bine zis, ameŃit pur şi simplu ca de aurolac, pus în situaŃia pervazivă de a întreba şi pe
alŃii, ca dinaintea unui miraj, dacă şi ei văd acelaşi lucru ca tine. De pildă, pureci cât
154