Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

Iliescu PSD, Ştefan Cazimir, într-o memorabilă contribuŃie din România literară a
dlui Manolescu, a reliefat orbitor cât kitsch a putut genera în scurta sa existenŃă
istorică Monarhia Românească.
PoŃi, deci, să trimiŃi pe piaŃa de carte oricât kitsch, cantităŃi industriale, cu o
singură condiŃie: s-o faci cu eleganŃă şi fără a recunoaşte nimic, iar ce bursuc estet ar
cârti, apoi acel fraier să ştie bine dinainte că va fi atacat instantaneu, ca o hienă
rătăcită, de haite mari de şacali cu canini mai incisivi şi decât ai pitbullilor de stepă.
Adunate, astfel de cărŃi compun vitrina chici. Toată iluziile mi s-au năruit ca un
Peleş din chirpici la o lansare de album, la Kretzulescu, Majestatea Sa Regele meu
Mihai fiind aşteptat cu diferite cărŃi cu tematică Regală, între care şi că tac-su a fost
Rege Playboy, când acest mare Român, Regele Carol al II-lea, ar merita monument în
ovalul din faŃa Casei Parlamentarilor, ca Voievod Al Culturii, ecvestru, cu mantie, şi
Nicolae Iorga dintr-o decapotabilă oferindu-i Istoria Românilor, în zece volume, cea
necitită de papiŃoii Autoelitei şi ascunsă GeneraŃiei Pupici.
* Terorişti de speŃa a III-a, naŃionalişti. Nici până în prezent nu mi s-au uscat
lacrimile de empatie şi nici balele ce m-au inundat ca o duhoare de pucioasă când
micul nomenclaturist Costel Goangă şi-a dat foc la carnetul de partid şi nici nu
începuseră teroriştii de speŃa I, ai lui Ceauşescu Nicolae, nu de speŃa II, atribuibili pe
bază de răspundere lui Iliescu Ion, canonada ucigaşă, de care mic crematoriu aproape
că nu m-a consolat vier-mănoasa partidă de sex polonezo-evreu din reŃeta
bestsellerului, servită cu atâta întârziere la orizontala morŃilor RevoluŃiei Futute!
Realitatea pieŃii de carte este că tocmai textele mustind de geniu înaripat de
postromânism, ca TO, sau bogate în kitsch orbitor, ca De ce iubim femeile, zboară de
pe rafturi, iară nu Închisoarea noastră cea de toate zilele a lui Ion Ioanid, pe care
mulŃi îl cred, auzind şi de Europa Liberă, c-ar fi ăla care atribuie lui Mihai Viteazul
primul pogrom de pe teritoriul României, asupra creditorilor cărora li se dă foc la
hanul din filmul senatorului fesenist Sergiu Nicolaescu.
Şi poate că e bine aşa, deoarece megaintelectualii pot inventa la răsfăŃ şi
terorişti de speŃa a III-a, cum ar fi, la istoriografa deconstructivă Ruxandra Cesereanu
„securişti, reprezentanŃi ai unor facŃiuni naŃionaliste, fideli lui Ceauşescu“, ceea ce
este o mare sfidare, e drept plăcută Stăpânului celui Nou, care va fi fiind acela, să te
iei de naŃionalism, când tu, intelectualitate cu creier spălat în cenuşă ca o vrăbiuŃă, ai
ratat recuperarea Basarabiei, aducând o pată de dezonoare în istoria Neamului
Românesc, pentru care vei fi blestemată pe veci, cu Epoca Mooye cu tot!
Suntem sătuli de universul concentraŃionar livresc, vrem să trăim, să ne
bucurăm de viaŃă, de sex, să ne cumpărăm cea mai înaltă spiritualitate, nu ne
interesează Basarabia, nedesăvârşirea momentului de dezvoltare monarhic, Romlagul,
nici măcar Reeducarea de la Piteşti în care românii au fost atât de creativi! Vrem să ne
distrăm, să trăim clipa, să ne simŃim şi noi bine!
* În Mooye Age, ce-i ăla kitsch este mereu mai greu de definit şi decât ce este
artă, pentru că Ńi se solicită de către interlocutor cam acelaşi efort, să emiŃi o judecată
de valoare, evident la un mod niŃel mai miştocar, în sincronism cu neseriozitatea
poststructuralistă/postmodernă.
Din capul locului trebuie însă precizat poporului că democraŃia valorilor în
postistorie nu mai permite a vedea în kitsch o vorbă de ocară, născută din
insensibilitatea elitei la estetica populară.
158