Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

Să se investigheze literar dacă nu cumva tocmai această felix culpa favorizează
ruşinea că în Epoca Moo se practică nepedepsită la noi atât de zgomotos macularea
voievozilor, a Poetului NaŃional, a cărturarilor exilului.
* Temă. Având în vedere că există popoare pe cale de dispariŃie a căror clasă
politică în complicitate cu aia Intelectuală taie din pib bugete infinitezimale pentru
Luminarea Poporului şi nu excludem nici ca fundaŃii particulare sau diferite agenturi
să bage preponderent mai mult, să se proiecteze un experiment imaginar prin care să
se poată decide în dilema dacă un megaintelectual s-ar preta să pună botul să se
exprime într-un anumit fel comandat de stăpân, respectiv dacă e posibil ca să se
traseze de către nişte particulari străini, unei mari naŃiuni, însele direcŃiile culturale pe
termen lung la ce să se gândească toŃi care mai publică ce scriu.
* ExerciŃiu de recunoştinŃă. CitiŃi pe roluri şi ascultaŃi cum sună nepocit
postmodernist, un text normal, corect româneşte, extras din Mărturiile asupra unui
veac zbuciumat, lăsate nouă, deşi nu le meritam, de profesorul psiholog cu ani buni în
prietenoasa Americă şi 16 în Romlag, Nicolae Mărgineanu:
– Sunt suflet din sufletul Neamului meu, a spus Coşbuc. Şi la fel, desigur, sunt şi
Rebreanu şi Blaga. Cu atât mai mult Eminescu. Cu toŃii însă, Eminescu şi Blaga în
special, exprimă şi sufletul Europei şi al Epocii lor. Fără raportarea la Lume şi Timp,
viaŃa şi opera lor nu pot fi înŃelese.
– Istoria Neamului nu au făcut-o totuşi lichelele, ce au servit toate regimurile
politice impuse de puterile străine imperialiste, care-şi deschideau în acest mod calea
pentru a ocupa în cele din urmă Ńara. Ci au creat-o Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare
şi Mihai Viteazul care i-au apărat cu îndârjire – şi nu cu oportunism – hotarele. Au
scris-o apoi Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Simion BărnuŃiu, Nicolae
Bălcescu şi alŃi viteji şi demni ai Neamului care s-au sacrificat pentru el, ca şi
Meşterul Manole pentru ridicarea Mănăstirii de la Argeş. Pilda lor au urmat-o sutele
de mii de soldaŃi care au luptat şi au căzut pe câmpul de onoare pentru întregirea şi
reîntregirea hotarelor în primul şi al doilea război mondial. Fapta lor a fost urmată şi
de aproape un sfert de milion de alŃi fii ai Neamului, care au înfruntat ocupaŃia
stalinistă ajungând în lagăre şi în închisori şi murind o bună parte din ei din cauza
ororilor lor, fie în timpul detenŃiunii, fie la scurtă vreme după terminarea iadului ei.
De aceea istoria va reŃine numai jertfa lor în slujba Neamului, nu şi oportunismul
celor care au dezertat de la această datorie.
– Mai întâi, în timpul deŃinerii trebuia să fii atât de ocupat, încât să nu mai ai
vreme ca să te gândeşti că eşti la închisoare, iar dacă în cele din urmă, vrând nevrând,
ajungeai şi la conştiinŃa acestui gând, atunci trebuia să crezi că în două săptămâni cel
mult te aşteaptă libertatea. Drept condiŃie prealabilă, era însă conştiinŃa curată, că Ńi-ai
făcut datoria şi nu Ńi-ai bătut joc de Neam, de oameni şi de tine.
* Temă. Să se studieze psihanalitic şi retoric pe text, la structurile de adâncime,
unde spaŃiul şi timpul se confundă hermeneutic într-o zarcă interpretabilă ca fiind
Purgatoriul, dacă în cazurile megaintelectualilor Patapievici şi Cărtărescu rolurile nu
sunt cumva inversate. Adică Patapievici, romancier nepublicat, lansează sintagme
inubliabile şi impardonabile, măiestrite argheziano-barbugist, cum ar fi „cadavrul din
debara” sau „radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei“, pe când Ultimul mare
prozator postmodern euroatlantic e imbatabil în Ńesătura de enunŃuri ştiinŃifice, care ne
233