Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

* Noi am tras în noi! Rar text să conŃină atâta densitate de geniu înaripat în ale
marketingului literar! Ştiutorii omniscienŃi din TO îi atribuie, cum citim,
revoluŃionerului Ion Iliescu iniŃiativa diversiunii teroriste, da, dar întru a nu pierde de
la stand cititoarele feseniste, Mircea Cărtărescu bagă grijuliu grija de ciolovek, Omulcu-două-mame
precizând băieŃilor cu umanitate: „să tragă un glonŃ din când în când...
aşa... în aer sau pe asfalt“.
Restul (vreo mie de morŃi) ar fi, dincolo de aceste bune intenŃii, auto-măcel tipic
Românesc. Vina istorică nu e a lui Iliescu, ci a Eroilor. Noi am tras în noi! Ca proştii.
Dar mai este ceva.
În realitate, diversiunea teroristă nu mai avea nici o raŃiune internă odată
elicopterizat Ceauşescu şi ajuns colet în tab pentru rechizitoriu şi împuşcare la
Târgovişte.
Asemeni Mineriadei din 13-15 iunie 1990, acest carnagiu rămas nepedepsit,
terorismul RevoluŃiei Împuşcate, pregătea ceva extern.
La 23 decembrie 1989, Radio Bucureşti şi-a început dimineaŃa anunŃând că
întrucât e atacat de comandouri arabe, noua putere a solicitat sprijin militar din
partea Uniunii Sovietice! Adică nu lui Gorbaciov, cât dogmaticilor viitori pucişti!!!
Cum n-am putut convinge Occidentul că România este parte din GaliŃia Mare,
din Galia Răsăriteană, iară nu Ńară ponto-balcanică, ca-n Levantul lui Churchill,
invazia ar fi fost televizionată euroatlantic ca o Eliberare.
Noroc cu înŃelepciunea lui Gorbaciov şi cu... acei generali ai noştri rusofoni din
ceceu, despre care zicea Dan Iosif că se filmau să-i vedem govorind pa russkii între ei,
ordonând cum să tragă antiaeriana fără cruŃare, în sus, perpendicular pe acest univers
inconcevabil, în tot ce mişcă pe cerul tricolor!
* Nimeni nu putea contesta pe Iliescu fără motiv, adică înainte de a-şi arăta
bolşevicul din el caninii fascişti, înainte de a încerca să atragă, ca-n anii' 50 amicii lui
Brucan, măcar tineretul cu vederi potenŃial legionaroid de partea sa, convocându-l şi
arătându-i foarte curgător: limitele postmoderne ale democraŃiei pluralismului depăşit
istoriceşte, caducitatea postistorică a conceptului de partid, superioritatea eternă a
Frontului Unic Muncitoresc!
Totul la o lună de la RevoluŃia Împuşcată!
Iar crevasa dintre cripto-comunismul ce aştepta puterea pe viaŃă după
dărâmarea lui Gorbaciov şi fesenismul reformisto-populist ce va lua altă cale i s-a
demascat abia la sfârşitul aceluiaşi ianuarie 1990, când a adus terorismul muncitorescmineresc
de stil fascist cu lămpaşe-torŃe la Bucureşti.
* Cu oaste de strânsură. Este o ipoteză slabă a atribui teroriştii tovarăşului
Ceauşescu domnului Iliescu, deoarece, ca tovarăş, în Partid, „emanatul“ s-a remarcat
mai degrabă cu ideologicul, ca Mircea însuşi, nu cu organizatoricul, lipsindu-i
calităŃile manageriale de care se bucurau aparatcici get-beget ca rigurosul Patapievici
de la ICR sau simpaticul Cozmâncă de la FSN. Asta nu înseamnă că ar fi fost
incapabil de a folosi serviciile producătoare de fantome care să funcŃioneze ca
terorişti, probabil ale armatei, din moment ce a mulŃumit unor cetăŃeni pentru ce mai
Mineriadă au făcut, arestând români şi concentrându-i în unităŃi militare!
RevoluŃia l-a luat ca din oală de la serviciu, pe dl Iliescu, cum confirmă şi poeta
Carmen Firan de la Şcoala 42 Voluntari, pe atunci la Editura Tehnică, şi era incapabil
459