Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

* Ascunderea după deget. Cum rezultă din toată opera majoră (Orbitor +
Postmodernismul românesc) şi minoră, Mircea Cărtărescu este un om cramponat de
copilărie, când se uita invidios la cum scria editoriale tăticul gazetar agricol, marxist
pasionat, ceea ce îi asigură urmaşului un suflet creativ, dar îl poate aduce şi la abateri
deontologice delicate, pe care cercul foarte selectiv al candidaŃilor Nobel cel mai bine
plasaŃi nu îl prizează. Mai presus de Încruntatul Juriu Nobel e totuşi înfricoşata
Judecată a lui Dumnezeu, căci scopul vieŃii noastre nu e gloria, ci Mântuirea
sufletului. Asta e situaŃia, vorba lui Sartre, şi cu amintitele bizarerii de construcŃie
literară a unei biografii virtuale de Falsul Goma amintite în amonte. Justificarea
artefactelor fiind că am avea de a face doar cu un procedeu literar, ceea ce nu prea Ńine
dinaintea sus menŃionatului D-zeu atunci când se va adjudeca sau nu Mântuirea, cum
nu e decât ascundere după degeŃel, într-un mediu cititor exersat în a citi printre rânduri
sub totalitarism, naivitatea eliberării de răspunderi soteriologice atribuind tocmai dlui
Ion Iliescu, al cărui bazin electoral este nu altul decât inundabila Moldovă, jigniri
regionale precum celebrul enunŃ despre curvarul de Ştefan cel Mare cum că „toŃi
moldovenii de azi îi seamănă ca două picături de apă: pitici, peltici şi degrabă
vărsători de sânge nevinovat“, enunŃ pe care, de asemenea, editorul trebuie să-l
meremetisească, fie şi decupându-l cu foarfecele cenzurii, spre mai binele Literaturii
noastre şi al îndeplinirii Misiei Culturale a Neamului prin unificarea opintirilor.
* Cornul de capră. În O2, în scena bombardamentului terorist american
asupra populaŃiei civile bucureştene, din aprilie 1944, derulat ca să acceptăm
necondiŃionat bolşevizarea ireversibilă, ideologia justificatoare având a se fabrica
ulterior, autorul se poartă faŃă de Noul Stăpân cu o umilinŃă care îi este complet
străină când e vorba de voievozii noştri cei uşor de mâniat! Curva de liftieră, în loc săi
vâre criminalului pilot în pântec un corn de capră, după cum am văzut într-un genial
film bulgar despre amor cu turcii opresori, nu toŃi miniaturişti de-ai lui Pamuk, ia o
doză din substanŃa V a lui Pynchon, îşi desface automat picioarele şi i se dă,
percepându-l ca pe un fluture! Şi ce fluture!!! Cu nume slav, din Baton Rouge!
(„Când m-a despecetluit a introdus în centrul burŃii mele nu doar lichid sidefiu, ci
deplină cunoaştere, ca şi când canula lui de carne suplă ar fi devenit un cordon de
comunicaŃie între două minŃi, prin care-ntr-o clipă ne-am spus totul, am ştiut totul
despre fiecare, de la chimismul metabolismului nostru până la complexele noastre,
preferinŃele noastre, experienŃa noastră, fantasmele noastre. Era Charlie Klosowsky
din Baton Rouge, Louisiana. ÎnsoŃea bombardierele grele ce decolau aproape zilnic de
la o bază aeriană din Malta.“
Cum dracu să nu aduni de la occidentali voturi pentru Nobel cu asemenea
diplomaŃie din łara lui Peşte?
Sarcina majoră a lui Mircione este, aşadar, să nu arate niciodată Stăpânului
celui Nou cornul de capră, măcar până reuşim revigorarea literaturii casei noastre.
* Lumea pitorească. Una dintre sarcinile de bun Român care îi revine în
procedură de urgenŃă lui Mircea după O3 este angajarea sa în Luminarea
Poporului, scriind jurnale de voiaj, neuitând că întru adevărat scriitor canonic nu
poate fi decât cine s-a canonit în acest sacru sens, cum au fost Dinicu Golescu,
Nicolae Iorga, A. E. Baconsky, Ioan Grigorescu, Mircea MaliŃa, Romulus Rusan şi
Ana Blandiana sau Octavian Paler, trăgând concluziile de pe unde au călătorit, pentru
cine e capabil să extragă ideile principale, adică Partidul Cadrelor Didactice în
accepŃia sa de curea de transmisie între diarismul Autoelitei şi viaŃa de zi cu zi a
539