Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

adaosul publicitar, ci doar pe principiul biblioterapeutic, adică selectându-se numai
cartea bună şi tămăduitoare pentru ranele sufletului modern şi postmodern câştigător.
Să nu subestimăm şi avantajul că se pot valorifica pe această binecuvântată cale
până şi fondurile de carte rară ce au acumulat şi dosit, ca rozătoarele, anumite cadre
didactice şi, după pensionare şi imediatul deces, nu le mai are cine citi, deoarece în
această branşă copiii nu vor a moşteni meseria părinŃilor, ca la judecători, dezvoltatori
imobiliari sau bancheri.
Combinate sinergic, acŃiunea clerului şi deschiderea şcolii spre comunitate,
practicate euroatlantic de către Partidul Cadrelor Didactice punând la dispoziŃia
tuturor celor interesaŃi, copii sau adulŃi, toate resursele instructiv-educative, nu pot
conduce decât la apariŃia unui nou tineret idealist, care ar citi, un tineret de valoarea
celui care, deşi reprimat la RevoluŃie şi la Mineriadă, ajungând în cimitire sau risipit
prin neagra străinătate, a angajat România pe drumul prosperităŃii de azi şi al
perspectivelor îndeplinirii mâine a Misiei ei Culturale şi Civilizatorii în lume.
* După poporul statuilor, poporul CărŃii proslăvindu-şi autorul ca pe un
Ceauşescu care chiar merită osanale.
ToŃi bucureştenii vor pieri, vor fi uitaŃi. Nu vor supravieŃui decât Cărtărescu şi
familia sa şi cunoscuŃii pe care i-a îmbarcat pe corabia sa, pe giganticul petrolier
ORBITOR. Până şi cele mai mişto metropole, înfulecate din bursă-n bursă, se vor
nărui sub unda de şoc născută din explozia apocaliptică a textului, a Manuscrisului.
FicŃiune, ficŃiune, dar prea de tot!
– Mai genocid ca cel condamnat la Târgovişte! nu vrea deloc să se mântuiască
profa Coca Dospinoiu, adusă duminica la şcoală în caz că vin anumiŃi părinŃi cu
contestaŃii la testele naŃionale, după cum în Ajun e chemată la judeŃ, lăsând porcul
netopit, dându-se supradiplome la elevii performanŃi din punct de vedere olimpic, să
nu mai plece la schi ca puii privatizaŃilor.
* InteligenŃa intelectualului, dacă a învăŃat el ceva din cartea vieŃii, se vede în
calitatea alegerii Stăpânului.
* În acest sens, praxiologic este de neînŃeles de ce Mircea şi-a luat, cum deduci
de pe web, din ce a economisit dintr-o bursă, desigur nu din ridicolul venit adus de
cărŃile vândute, un mic apartament lângă Cişmigiu, când cu aceiaşi bani ar fi putut sta
liniştit fie în preajma Casei Poporului aşteptând în reiterată rugăciune Apocalipsul, fie
la Curte, nu în zgomotoasa Piperă ci în spaŃiul patriarhal de la Chiajna, lângă
hacienda vreunui chirurg sau mare publicist sportiv, comună celebră prin gemenii ei
şi prin semnificativa comunitate bulgară, cu deschidere spre cultură, nefiind fantezie a
avea pe malul Lacului Morii, cu vedere spre Insulă şi spre Casa Scânteii şi a Presei
Libere o statuie în stil Eminescian, poate lângă a altui mustăcios al realismului magic,
geamănul Gabriel José de la Concordia García Márquez, pe promontoriul cu ponton
de lângă sala de sport a Grupului Şcolar „Doamna Chiajna“, ai cărui elevi şi copii ar
veni de fiecare 1 iunie cu flori, însoŃiŃi de frumoasele lor cadre didactice, reîntemeind
astfel ritualul omagierii scriitorului Român de către societate, după asasinarea Mitului
Eminescian.
* De ce 150 mii exemplare pentru De ce iubim femeile? (Cartea care Ńine loc din
2003 de Eminescu GeneraŃiei Pupici!)
De unde atâta interes de anvergură ceauşistă pentru interogaŃia filozofică şi
teologică într-o Capitală cam superficială soteriologic datorită tranziŃiei? Electoral,
346