Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

imagine la fundarea 22-GDS ca ceva de rang derizoriu, sindicat bolşevic pe probleme
sociale, Apărarea Păcii sau un fel de ARLUS, pentru interviul ăla de legitimare
acordat adunăturii iniŃiale mustinde de subiectivitate, infiltraŃi obscuri şi pui de
nomenclaturişti. În schimb, iniŃiativa lichidării soŃilor Ceauşescu îi este atribuită în
O3, pe nedrept şi fără frică, băsescian, dlui Petre Roman, manifestându-se o jenantă
ingratitudine pentru ce miniştri, ca megaintelectualii Andrei Pleşu şi Mihai Şora, sau
diplomaŃi ca doctrinarul existenŃei naŃional-comunismului Mihai Botez, şi-au fost ales
acest cel mai reformist şi social-democrat prim-ministru român de după 1989.
* Miracolul din 20 decembrie 1989. Zac la un stand Gaudeamus 2007, privesc
la comedii. BinecunoscuŃi, eleganŃi universitari şi promoteri cu priviri piezişe de
şperŃari trec veseli spre sordidul restaurant, fără vreo privire aruncată fluxului de
tarabe pe care naivii şi proştii au expus cărŃi noi, scoase la întâmpinare pe la
miniedituri invizibile. Eu sorb logofeteşte cafea după cafea, doi litri pe zi ca Paul
Goma, şi frunzăresc cartea perenă a Marianei Conovici, evenimentul anului editorial
antiEminescian 1998, E un început în tot sfârşitul, cel mai bun instrument de
împrospătare a Memoriei din câte cunosc.
Mi se confirmă că se vorbeşte, din surse redegiste şi iugoslave, despre mii de
morŃi abia când Timişoara nu mai era singură, spre 21 decembrie când RevoluŃia a
cuprins Lugojul şi Aradul, Târgu Mureş, Sibiu, Cluj, Braşov, iar la Bucureşti
Ceauşeştii sunt mai necăjiŃi decât dinaintea plutonului de execuŃie, fiind limpede,
după transformarea mitingului de înfierare a Timişorii în contramiting, că ei nu vor
mai avea parte niciodată de osanale şi de caleşti imperiale!...
Ceea ce a contat a fost vestea halucinantă din 20 decembrie că timişorenii
sunt iarăşi în stradă, cu zecile de mii, Clasa Muncitoare manifestând împotriva
marxismului ucigaş şi silind guvernul la negocieri ca la Gdansk!
Explozia cifrelor vine după Împuşcarea RevoluŃiei (poate şi violarea ei, la
morgă nu în ceceu, dar după), iar sursa este românească, este emanată dinspre etajul
XI al TVR şi se poate citi orbitor în rechizitoriul execuŃiilor de la Târgovişte: 60 000
de morŃi!
Anchetarea literar-artistică, singura liberă, credibilă şi raŃională a terorismului
trebuia să înceapă de la turnul de manipulare al TVR, de la etajul XI, primii interogaŃi
de regizorul Sergiu Nicolaescu fiind desigur faimosul coordonator Teodor Brateş şi
eminenŃa de cenuşă căreia i se atribuie de către mai toŃi istoricii resortul ideologic şi
mediatic al loviturii de stat feseniste împotriva Poporului biruitor, experimentatul
stalinist Silviu Brucan, scepticul nemântuit, pulverizatorul Doinei Cornea la maximă
audienŃă, crainicul încă din cumplitul 31 decembrie 1989 al bunăvestirii că Frontul
Salvării NaŃionale păşeşte în bătălia electorală!
* Dacă RevoluŃia din Decembrie n-ar fi fost televizată în direct, ajungând un
frame inteligibil pentru leneşul public euroatlantic, ea nici n-ar fi apărut în O3, mai
ales că directorul editurii, als promoter, preia clişeul promoŃional că Mircea, identic
sieşi ca mustaŃa deloc asimetrică a lui Caragiale, cum a scris înainte, aşa scrie şi
acum, nedatorând nimic timişorenilor sau Clasei Muncitoare bucureştene.
În orice caz, profesionist de mare clasă, Fluturele amiral al postromânismului
ştie de pe la Circul de Stat rolul pavlovian în dresaj al repetării asociaŃiilor.
Te bate uşor cu pălmiŃa pe emisferele cerebrale simetrice diafragmei, să nu
încordezi muşchii, la p. 99, orbindu-te zâmbind nevinovat cu propagandă deja
fesenistă „Ce se întâmplă? Ce Dumnezeu se întâmplă? Patruzeci de mii de morŃi la
Timişoara?“ (Când am ieşit eu în 21 cu bradul, şi deşi nedormit nu m-a prins Garcea,
481