Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

9. Cine nu respectă kitschul şi maneaua este un elitist şi un câine
* Pânza părea, din depărtare, o scoică dulce la pipăit, o unghiuŃă cu sideful roz
înaintând prin copleşitorul gol al serii. O umfla unul dintre sânii amurgului, pe când
celălalt, neruşinat scăpat din orice chingă, îşi vădea, foarte jos, peste ape, areola
vişinie: soarele ce se-ntingea în sclipirea efemeră de dedesubt. Părea că navighează pe
sub o mare femeie goală, înfăşurată într-un val de plete roşii, hiperabundente,
sprijinită pe cearşaful boŃit al Alpilor şi pe oglinda lacului Como, ce-o răsfrângeantunecat.
(O3, 296)
* Cum era şi de extrapolat
asimptotic înălŃând antena telescopică
în căutarea muzicii sferice a Mântuirii,
zona de turism sexual kitsch astfel
descrisă nu putea fi înŃesată decât de
femei mătăsoase „printre cele mai
dornice de împreunare din lume“,
amintind va să zică de maidanezele de
pe la noi. „Despre ele, despre toate şi
despre fiecare-n parte avea să scrie
Witold în cartea pe care deja o visa,
cartea în formă de Y amintind de Y-ul
feminin din paranteza şoldurilor aurii, musculoase, şi de Y-ul lacului, unde Bellagio,
căŃărat pe micul promontoriu, era lindicul dulce, ascuns în gluga sa trandafirie, al unei
femei alpestre“. (O3, 310).
Folosirea dulcelui cuvânt de origine nobilă, integratoare, evident cumană, dacă
metoda patriarhală de sondare Djuvara e corectă, cuvânt pe care mi-e jenă să-l indic,
stă în text ca nuca-n perete dar presupui vreo replică voioasă adresată unui bun prieten
şi tovarăş de voiaj francez, deşi caŃavencar, ce ar deŃine prioritatea absolută a
introducerii după RevoluŃia Futută a unui cuvânt chipurile urât, în fond fascinant, fără
termen de admiraŃie în Literatura Română, de origine paleoslavă bulgară, pizdă, în
chiar săptămânalul România literară, organul Uniunii Scriitorilor care a publicat şi
manifestul doric, ionic şi corintic lichidatorist Imposibila lustraŃie.
De menŃionat că în oligoromanul lui Camelian PropinaŃiu, Oligopedagogia,
învăŃătoarea tot de origine cumană, CenŃica, ce va reuşi să se privatizeze-n localul
propriei şcoli din Căgiurzia, îşi cicăleşte perpetuu reiterat soŃul de biologie, pe
Bonobo, care predă evoluŃionism deşi e amic cu Popa Panda, în cuvinte ce zboară
cum ar fi că Drumul nostru spre înalta societate, Bonobele, e doar unul şi cred că nu
mai e cazul să reiterez pentru ca să Ńi-l indic!
* Originea moldovenească a cuvântului cu originea în origine. Aş remarca
inspirându-mă de la varietatea somnoroasă de Kitsch subtilitatea unui titlu atribuit lui
Ştefan Agopian: Oglinzi, pizdă şi azotat de argint, o punere în abisul dintre oglinzi
paralele (oglindă şi azotat de argint fiind relativ sinonime) a infinitului de varietăŃi ale
binelui, ratate de umanitate la 1968, subtilitate decantată din metodologia critică
americană propusă şi de bănăŃeanul Mircea Mihăieş în studiul Scutul lui Perseu.
Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, ceea ce îmi aminteşte despre originea
148