Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

pendinte de asigurarea şi evaluarea unei calităŃi a învăŃământului universitar ca la
Lisabona şi la Pisa, mânjind o mare tradiŃie-n Litere Românească de tot Românul
plânsu-mi-sa, să te pretezi tu ca să se laude publicitar pentru geniul lor înaripat de
către critici autorizaŃi, fără să intervii scandalizat, nişte pagini din romanul istoric O3
destinate via ICR consumatorului occidental, nesubliniindu-se cu chinoroz totala
nedocumentare, de la Schloss Solitude, fie şi de pe webul dlui Marius Mioc, în ce
priveşte eroismul decisiv, măcar pe cel din 20 decembrie, al CetăŃii Timişorii – cel
mai important bastion al Românismului recent, care Bucureştiul postmodernist,
datorită prestaŃiei confuze a Autoelitei de-a pierdut toate meciurile cu cleptocraŃia,
merită pe deplin a se muta prin lege organică de urgenŃă Capitala în conurbaŃia
Giurgiu-Russe, redându-se Cotrocenii circuitului muzeistic Regal, adică familiei.
* Postmodernismul este adevăratul protocronism. În sine, protocronismul
Românesc este o mare idee venită de Sus, virtual de la ozeneul lui Dumnezeu parcat
pe Casa Poporului, şi trebuie criticat doar pentru paginile provocatoare, unde
degenerează aberant, practicat de neaveniŃi infiltraŃi sau toleraŃi de şefii de promoŃie,
ceea ce se poate întâmpla şi cu conceptul de diferanŃă sau cu cel de sloboz.
Marele merit al protocronismului este că ne încurajează că, proclamând
slobozenia civică şi România Stat NaŃional Unitar şi Cultural, creând Institutul
pentru Semnalarea şi Monitorizarea Antiromânismului (ISMAR), precum şi
Memorialul RefuzaŃilor, care să stocheze în Mausoleul din Parcul Carol nu numai
icoane şi portrete de voievozi expulzate din şcoli, ci în principal operele neacceptate
de editori sau neobservate de spiritul critic şi promoŃional de întâmpinare, urmând a fi
gestionate de Institutul pentru Valorificarea Operelor Abandonate sau Refuzate
(IVOAR), atunci şi numai atunci ne vom smulge cu adevărat din oligopedagogie,
vom putea impune în conceptul operaŃional de televiziune 34% documentar didactic,
vom defini riguros produsul numit „ştire“, ne vom considera cu aprobarea mult mai
conştientă a poporului, „elită“, respectiv înŃelepŃi, adică megaintelectuali, respectând
principiul subsidiarităŃii, şi chiar vom fi mai mult decât atât, vom avea CEVA DE
SPUS, şi o vom face în noul fond locativ civilizat, cu pereŃi galbeni, jacuzzi, pitici de
grădină şi Ńigle roşii, ne vom îndeplini aşadar pe baza acestei infrastructuri culturale
recente, descentralizate şi uniform răspândite în teritoriu, Misia Culturală şi
Civilizatorie în Răsărit, în Epoca Mooye la Gurile Dunării.
* Eminescu era şi mai rău cu Românii. Numai că el biciuia contemporanii
tocmai ca să-i îndemne să fie mai Români, nu făcea jocul negrei străinătăŃi demolând
prea devreme şi cu toată inteligenŃa mituri istorice, ca istoricul Lucian Boia, cel foarte
prizat de bolşevicii ultramoldovenişti, alde Vasile Stati eminentul ostenitor întru
DicŃionarul moldovenesc-românesc apreciindu-l drept „cel mai obiectiv istoric
român“ şi exploatându-l din greu în Istoria Moldovei, scoasă în 2002 cu harta
„Moldovei Mari“ pusă ostentativ pe copertă, fără vreo atenŃionare din partea GDS
asupra destabilizării induse, poate de frică să nu fie în spatele ei imensul potenŃial
economico-militar de la Răsărit, acum poate şi mai privatizat decât sub Stalin.
Eminescu, din contra, le consolida pe cele mituri, dându-le o unitate de monolit
cu pietre scumpe:
Dar un bătrân ce sta-ntr-un colŃ de masă
Ridică cupa lui cu mied: – Ascultă,
Nu mi-i şti spune ce mai face Ńara
Ce Dacia se numea – regatul meu?
391